Sunt singur pe stânca bătută de vânt,  
Pe-o coastă abruptă de munte,  
Și nu știu ce caut aici, pe Pământ,  
Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt,  
Și pofte sălbatice, crunte.  
  
Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit  
Un corp muritor să mă cheme;  
Eram printre stele, o clipă-am murit  
Și poate vreun zeu m-a cules și-a dorit  
Să zbor în înalturi o vreme.  
  
Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor,  
Ceva pentru-o clipă-mi apare,  
Și parcă aș ști ce-am să fiu de-am să mor,  
Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor  
De vechea, eterna mea stare.  
  
Nu știu cine-am fost și de unde-am venit,  
Pot numai să-ncerc să-mi închipui  
O lume ciudată și-un zbor nesfârșit  
Prin spațiul imens și de stele ticsit,  
Ocean ce-și agită nisipu-i.  
  
Acum sunt aici și privesc împrejur  
Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă.  
Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur,  
Dar totuși străin, într-un simplu sejur,  
Cu dor nesfârșit de Acasă. 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor