Ai mai fost la mormânt de părinți să-i adori,
Să-ți iei timpul să crești și să împrăștii cu flori

Un tărâm cruciat, osuar de pământ ?
Să stai curb și să plângi și să nu vrei veștmânt

Să-ți acopere trup, ca al celor din cruci
Că le semeni... și știi că acolo te duci.
Și că nimeni la rându-i n- are timp decât rar
Să mai vină ... o, pururi, la stins felinar,
Și să pună copii să-și ia timp de neant,
Să nu uite vreodată că prezentul pedant
N-are pic de valoare-n sfârșitul de ieri...
La speranța de mâine înspre noi învieri.
Fiindcă a cere întruna, nu-i deajuns fără har
Când nu pui la bătaie o credință măcar.
Că la rându-ne în timpuri fi-vom tați și copii,
Cum și stelele se sting peste timp... vor muri.

Iar morala-speranță e ”să învățăm din trecut...
Fiecare la rând... fi-va suflet de lut ”.

21.03.2010

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor