Stan se îndreptă spre scenă îmbrăcat în nelipsiții ginși de culoarea petrolului și bluzonul de yachting pe care stropii mării Ionice abia se uscaseră. În timpul zborului de la Catania îi urmărise cum dispăreau pe stofa pufoasă de culoarea lămâii lăsând un miros de sare iodată cu care descinse în aeroportul din Sibiu. Urcă pe scenă cu buzunarul de la spate din dreapta umflat de transmițătorul la distanță iar în apropierea buzelor măslina microfonului îl aștepta apetisantă.

SERVUS TUTUROR! ”Jucând cu mingea ovală/ am ajuns la voi în ???. Așteaptă până ce spectatorii sesizează rima, în caz contrar silabisește SA-LĂ. O să vă întreb pe voi căci este mai simplu decât invers: Ce sport practicam eu înainte de a veni la reuniune. Rugby, da sigur că da Rugbi! Aici, dragii mei dați-mi voie să remarc că proverbul „Noi muncim nu gândim" este viceversa, adică „Noi nu muncim dar gândim” valabil pentru un auditoriu conștient. Vă explic cum în socialism regimul se numea democrat popular așa se numea și repiublica. Esența lui era dictatura clasei muncitoare. Dictatura asta a fost îndreptată întâi asupra burgheziei și apoi asupra intelectualilor. Ordinele nu se discută se execute, precum la armată. În final nu avea importanță ce ieșea. Și așa am construit canaluri: primul pentru a termina cu toți boșorogii reacționari ce au făcut avere exploatând poporul. Numai că direcția în care se mergea era greșită și se putea inunda toată Dobrogea căci încă nu se știa de ecluze. Normal dacă numai munceau… Și activiștii nu prea gândeau că tot dosărelu de cadre îi promova. Ca să iasă bine adică să fii trimis la școala de partid trebuia să provii dintr-o familie săracă cu mulți copii. Mai ține așa ceva acum? Nu mai este la modă să fii sărac ci trebuie să faci avere,

Adică noi suntem și muncitori și intelectuali, suntem deștepți și harnici, deci muncim plini de rațiune. Acum pentru cei mai trecuți prin viață ca mine și care regretă comunismul vă spun că numai se prefac. Căci dictatura clasei muncitoare nu este recomandată. Cum, ar fi aia să dictezi ce să facă la ăia cu doxă și după aia să vii tot tu majoritatea ca să-i învinuiești că rezultatul nu este bun și banii au fost irosiți?! Ei bien la rugbi, există două feluri de grămezi: ordonată și dezordonată. Adică la întâmplare. Dacă este cazul să îmi exprin o părere eu o prefer pe cea ordonată, nu vedeți cum scaunele în sală sunt aranjate pe rânduri și coloane și aici aș mai face o remarcă: la răndurile impare scaunele să fie decalate cu jumătate pentru ca să se vadă mai bine. Mă credeți? Este o cpacană deoarece nu e necesar. Privind la mine poziția dumneavoastră are unghiul de vedere diferit. Dar mă refer la numere: pare sau impare. În socialism cele pare circulau o duminică și celelalte următoarea pentru economie de carburant. Cum ar fi ca în prezent unuia de la circulație să-i vină o ideie dar sub alte motive că nu sunt destule locuri în parcări sau pentru a evita ambuteiajul pe șoșelele supraaglomerate. Ați fi de acord? Nuuu! Bine că știți să mai și negați că mi s-a părut că puteți accepta la fel tot ce e bine și rău, deci nu mai putem face nici o diferență.

Odată eram și eu spectator la un Stand Up Comedy numai că toți eram așezați în afară de vorbitor. Stand Up-ul ăsta a început în Stateler Unite în al doilea război mondial, să mai distreze lumea. Sau cum zicea o româncă la poștă dați-mi un timbriu pentru SeUA! Cei mai mulți ne întreaba din ce oraș suntem după care ne cere: ”Haide-ți măi apolaudați pentru orașuț vostru splendid! ” când de fapt dlui este beneficiarul aplauzelor. Întreb o participantă la șezătoare de ce aplaudă: „Din politețe!” face ea. Faină femeie, îmi zic eu. Ați reținut ceva? Stan clatină capul a negație. Comediantul tocmai era aplaudat numai de cei din Cluj iar cei din Napoca nu mai apucară pentru că au trait în antichitate..

O societate nu poate evolua dacă relațiile dintre memebrii ei nu sunt sincere. O să spun trei istorisiri ca să judecați și voi momentele de viață și să tragem împreună unele învățăminte.

Prima este referitoare la un fost coleg și amic și o fostă colegă. În perioada de burlăcie mi s-a plâns că nu poate întemeia căsătoria pe minciună deoarece toate colegele de pat îi declarau că el este al doilea. Și s-a căsătorit cu femeia care i-a mărturisit că el este al treilea. Poanta este cam răsuflată dar urmează noutatea. Vă rog să nu râdeți acum pentru că tocmai eu le-am făcut cunpștiință și nu am putut-o lua de soție urmând sfatul lui, căci înainte îmi mărturisise că eu am fost al doilea. Ei bine aici doresc să mărturisesc că nu femeia este de vină ci însuși bărbatul. Pentru că din pur orgoliu masculin vrea să dețină întâietatea. Există o lege a paradoxului; nimeni nu poate fi întâiul la toate!

A doua se numește scrisoare de recomandare și vă las să ghiciți autorul. Pe scrisoare se varsă supa și literele devin lizibile. Purtătorul citește cuvântul ragăm, nu înseamnă nimic, dar citi invers este numele unui patruped cu urechi lungi. Cine este autorul…. Dacă nu mi-l spuneți sunt gat să mă car-a…. Totuși nu acasă.

A treia este după un concert de muzică tradițională și patriotică al unei îndrăgite formații. „Doamne Ajută!” își ia la revedere persoana de pe scaunul alăturat cu voce gravă de bariton. Ajută-mă tu mai bine! o rog eu.

A patra este despre vot. O lăsăm la urmă căci îmi este puțin frică… brrr!.

Și ultima este despre un expatriat care mi-a spus ceva, care pe mine m-a rușinat nespus; ”Voi romănii nu gândiți! ”

Și ultima este despre Concordie. În organizarea fostei societăți cu partidul prezent în toate era un principiu denumit centalismul democratic. Ca funcție biunivocă propunerile plecau de jos în sus și hotrârile coborau de sus în jos. Principiul a funcționat o singură data când după o propunere contrarevoluționară la ieșirea din sală autorul a fost ridicat de agenții securității. Deci regimul dinaintea tinerilor de azi care trebuie să îl cunoască măcar din povești avea niște principii sănătoase, clare, dezbătute în cuvântări, în teze, la ședințe și indicații dar care nu se respectau întocmai desi toți băteau din palme cu elan revoluționar. De la ele se făceau derogări cu ar fi cifrele umflate de plan. Întrecerile în producție pentru depășirile de plan se dezbăteau în presă, la Tveu și se stabileau fruntași, se dădeau decorații. Acum nimic, numai intrigă, ceartă, disensiune, Deschid Tvul pe orice post știri de speriat. Copil spulberat de viotezoman, mamă excrocată de mafioți, îngrozitoare întâlnire cu cometa, creșteri explosive de prețuri, secetă globală cu penurie de apă și cine mai știe ce. Vorba lui Marc Twain: „Ce este mai rău nu ni s-a întâmplt încă”. Un votant îmi zice: „din ce e mai rău am ales ce-i mai puțin rău”. Așa perspectivă optimistă să tot ai!

Când o să ieșiți din sală imediat pe coridor o să vă oprească un prieten ce a fost al meu, dar în prezent mă reneagă. Vi-l fac cadou pentru că este foarte amabil. O să vă spună că am fost slab la școală, copiam, pâram. Apoi că nu m-au iubit studenții considerându-mă un incapabi și un suflet rău. În fine doctoratul l-am luat cu copy paste. Ca scriitor sunt banal. Că am sedus minore. Că am fost informator. Dacă nu ajunge o să facă pe rușinatul că nu poate reda câte grozăvii am făcut în serie, de ce am fost eu în stare să fac. Și cu palma la gură vă va destăinui că  îmi trădez  țara că am sabotat referendumul, pentru că sunt gay și ateu. Și nu aștept să-i răspundeți precum Socrate pentru că nici eu nu aș reuși. Vă spun că toate mizeriile ăstea de pe lume chiar și despre mine vă strică armonia, vă indispun și dacă le credeți ne murdăresc demniatea socială. Căci avem dreptul fiecare la imagine reală și nu distorsionată de bârfe. Și că tot ce v-am spus despre brâul armoniei ne face să ne simțim mai bine căci în ochii noștri ne apărem mai buni. Nu sunt nici mai credincios nici mai patriot decât oricare dintre voi, îmi plătesc impozitele la stat și vreau ca funcționarii să mă trateze corect. Stârpiți buruiana invidiei ce ne sufoacă societatea. Oricum nu putem fi la fel. Ar fii și teribil de plictisitor Totuși un european mi-a zis că pentru el toți chinezii arată la fel. Nu s-a întrebat însă cum arătăm noi pentru chinezi?

Să nu plecăm din sală fără să fi legat o cunoștiință. Prezentați-vă și dați mâna cu vecinul. Oricare dintre noi are nevoie de societate și de ce nu chiar de prietenie!

La primul meu spectacol am avut un success răsunător! Toți spectatorii au părăsit sala mai devreme aruncând în urmă priviri teribil de urâte. Nu știu de ce se uitau urât și unul la altul? Unul singur se tot freca pe cap până ce a rămas complet chel. “N-am înțeles nimic. O să te dau în proces măi, aiuritule. Să îmi plătești implantul de păr la Istambul că m-ai făcut de-mi uruie capul.ca o moară stricată“. Ca să îmi revin am plecat la un concert cameral. Publicul din sală s-a împărțit în grupuri politice și vorbeau tare pentru a se acoperi unul pe celălat. Nu știu, zău care a fost mai elocvent?! Numai că eu am pierdut armonia muzicii….

 

 

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor