Pierdut in negura uitarii,
E omul fara constiinta,
Degeaba umbra face tarii;
Azi, nesimtirea e stiinta.

Ce disperare si ce chin,
Ti-or plange fiii zi si noapte,
Dar, omu-i fericit cu vin,
Iar rugaciunile-i sunt soapte.

Dar cui sa-i pese ? Unor carpe?!
Brazdat de ulii, cerul suspina,
Si strangulata ca de-un sarpe,
Sangera tara din radacina.

Degeaba incerci tu sa mai scrii,
Povesti cu slove talcuite,
Azi, cine mai stie a citi?!
Fiicele tarii sunt orbite.

Insa, nu -i vorba doar de azi,
Ne-am prapadit de generatii,
A ramas padurea fara brazi,
Iar tara si-a pierdut barbatii!

Ne-au ingropat parintii,
Au dat foc la moaste,
Ne-au batjocorit si sfintii;
Un popor orfan se naste!

Un lucru sa se-nfaptuiasca:
Stearpa sa nu fie femeia,
Pruncii din pantesc sa ii nasca;
Doar Dumnezeu ne-ar face voia!

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor