Pe unde,-acum, mă cauți, nu mai sunt:

M-am izolat spre zorii-ndepărtați

De-un loc în care nu vreau să înfrunt

Urgia unor nori învolburați.

 

Voi aștepta ca gândul meu senin

Să fie-nconjurat de-un cer la fel,

Iar zboru-mi singuratic prin destin

Va fi pe note dulci, de menestrel.

 

Eu nu am scări cu trepte de prisos,

Nu am frânghii, și nu privesc în sus

Plutind asemeni unui albatros,

Dar zbor și să m-opresc nu sunt dispus.

 

De vrei să-mi fii alături, te aștept

Pe drumul care-mi pare mie drept.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor