Eu mă retrag, un timp, acolo unde

lumina-ncearcă să pătrundă, iar,

când, dinspre întuneric, mai pătrunde

o fiară cu aspect tentacular.

 

E-un loc retras la margine de gânduri,

în care nu contează niciun vis,

un loc în care nu găsești intrânduri

ce ar permite pași spre compromis.

 

Îmi retrimit iluziile-n valuri,

iar planurile-n mare mi le scurg,

și-aștept ca, prin eternele portaluri,

distanțe de lumină să parcurg

 

Spre zorii unei vieți ce dau putere

și-nlătură efecte de furtuni,

să-mi vindec supărarea-n alte sfere,

departe de mocirle și genuni.

 

E zborul meu, în clipe de tristețe,

pe care-l fac demult iar, ca efect,

e fericirea mea, e frumusețe,

căci drumul ce-l urmez, e cel corect.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor