alergi prin mine speriat
cu iubirea în brațe
este atâta confuzie

floarea de piersic
nu mai privește Calea Laptelui
ai înnoda primul cu ultimul drum
să mai durez un pic
mă întrebi despre moarte
ea îmi sărută mâinile
parcă aș fi pruncul ei drag
apoi mă înalță în cerul său violet

îmi privesc trupul cristalizat
n-a mai fost niciodată atât de frumos

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor