Revin la vechea revelație;
Tot ce-i natură, e suav,
Nesfârșit sursă d-incantație...
Doar om... ce aparține-i grav!

Mă-ncânt de roze, de mistral,
De tril... Zilnic resuscitez
Din aer hărăzit astral...
La ticăloși, mă prosternez!?

M-avânt cu gândurile-n vis,
De dor mă-ngân de briza mării
Și-ajung... Am tot ce mi-am promis...
De nu sunt subiect... trădării?!

Plutesc pe povârnișuri sure,
M-afund prin falnici seculari,
Beau din izvorul de pădure...
De nu pierd tot, de hoți, de-avari?!

Zilnic am câinele-mi de pază,
Îi simt privirea amoroasă;
În trist deșert, îl am o oază...
Răni!... Nedreptate nemiloasă!

Și-am dragoste în caracter,
M-am educat, din cărți, la bun!
Iubesc profund, ador mister!...
Sunt paria! Sunt... un ne-bun?!?

Ce să-nțeleg? Că-s tot natură;
Evoluat, un pelerin
Mă căutând pe-o scurtătură
De destin... Sunt copii, de divin?!?...

Și dualist mă închin... amin?
04.06.2011

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor