Dormeai atâta de frumos
în aşternutul tău mirosind a levănţică,
încât mi-am oprit gândurile
în plin arpegiu - nu cumva
să-i tulbure pe îngerii
contemplatori.

M-am aşezat în tăcere
pe covor, mi-am prins
tâmplele în palme
şi am stat.
Apoi am deschis ochii şi, iată,
Duhul lui Dumnezeu se purta
pe deasupra pântecului tău.

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor