S-a adunat atât de multă, multă jale

Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,

Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,

Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.

 

Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor

Acum o masă, pe junime judecând atât de laic…

Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,

De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.

 

Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,

Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari

Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași

Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.

 

E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,

Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.

Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii

Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el… Oh, Doamne!

09.11.2015

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor