Duminica, singur

[Eunescu]

propriul meu trup s-a repezit la mine
să mă muște
din sângele aspru
el care eram eu fără puls magnetic
pe iarbă
să își întindă pofta

propriul meu trup s-a făcut bezmetic
și a smuls bucățile din trupul meu
fără somn
să ardă ochii de furișa lui privire

proriul meu trup s-a făcut domnule jude la drumul mare
și s-a îndrăgostit de neînțelegerea lumini
noaptea pe ascuns
ca din evul mediu o culoare neaprinsă pe curcubeu

propriul meu trup înțelegi dumneata mă urăște
gălăgios
ca o surzenie a înțelegerii
și îmi vrea sângerândă rana din piept de dragul
neprivirii lui dumnezeu

propriul meu trup se va istovi pe veranda
de somn
când trupul ei va fi gheață
pe întuneric pândind culmea de firavă adiere
a altcuiva

propriul meu trup care moare cu mine