cu lumi, cu miha

cristina, vali&petru

cu iulia, cu deci (habar n-am care era numele lui adevărat)

jucam în spatele blocului

în curtea de la creşă telefonul fără fir

v-aţi ascunselea

scenete cu prinţi şi prinţese

şeptic şi macao

îngrămădiţi pe pătura mea roşie

ne înşiram apoi sub bătătorul de covoare

ziceam Stop maşina mea!

când trecea orice altceva decât

o amărâtă de dacie 1310 sau lada

mai era şi fata aia roxi

avea sindrom down

şi îi plăcea grozav să-şi arate sânii

folosea parfumuri străine & pantofi cu toc

pe când noi abia suportam

obligatoria baie săptămânală

mâncam corcoduşele direct dintre petale

desculţi pe crengile pomilor

şi doar atunci simţeam cu adevărat primăvara

mie îmi plăcea să-mi imaginez

seara înainte de culcare

că lumi şi deci se sărută

el era mai înalt, cu câţiva ani mai mare

şi asta îi făcea în ochii mei perechea ideală

 

acum beau o cola încerc să-mi feresc cutia

de violenţa pufilor de plop

mă gândesc la toţi prietenii mei

au familii şi case sau apartamente la bloc

copiii lor cresc într-un mediu aseptic virtual

desenează smileys pe ecranele touchscreen

doar roxi nu are copii

încă se mai plimbă cu mama ei de mână

şi tot pe tocuri

iar eu

eu scriu poezii şi visez

că lumea mă va iubi pentru asta.

 

Vizualizări: 133

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marina Popescu pe Mai 24, 2011 la 3:00pm
multumesc :) e asa, mai mult de exercitu :)
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Mai 24, 2011 la 2:49pm
frumoasa introspectie in si la copilaria ... trecuta

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor