Frunzele ofilesc învelişul vorbelor,
unde nimeni nu îngână păsările,
niciun poet care se-nvăluie-n cuvinte
nu-şi caută umbra-n ungherle nopţii
ci-n muzele care-i mângâie gândul.

M-am desţelenit în mâinile ce-mi scapără
mătasea luminii în cercul albastru,
fiecare încercare uimeşte,
multiplele feţe ale fructul copt
în care se naşte sămânţa,
durerea urcă-n bucurie
luminând partea noastră de adevăr.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor