... mai pun de-acum încă vreo douăzeci și cinci de ani,

adăugați la mult, de când mă știu pe mine

și-un leat complet, de peste șase miliarde, o să dispară,

poate mai mulți; și ceva tinerei contemporani

vor părăsi coperta pentr-un conținut ”mai bine”...

și nu mă dumiresc cum pot atât de mulţi... atâți să moară?

 

... păcat că nu-i întregul, tot, o uniformitate

de început, cu toții de o zi, cum puii de găină

crescându-și puf în pene pentru un pic de zbor,

ce nu va fi nicicând, c-așa e și umanitate;

o iluzorie eternitate, din vise plină, plină

și dispărând deodată tot...cât de înfiorător!

 

... ar fi, o secundă, Terra într-o liniște lugubră,

nici plânset n-ar mai fi, n-ar fi nicicum urmași,

că n-ar avea conștiința încă a amintirii

și-ar fi planeta mult, cu mult mai mult salubră,

debarasată de-nvechit... iarăşi vor fi indieni-apași,

cu zâne, regi, moși, făt-frumoșii... sufletului, firii.

 

... mi-aș fi dat tot și-aș da și acum din ce-a rămas,

s-am restul împărțit în astfel de secunde

de pur, pe câte-un secol în iar și iar să fiu,

cum câine credincios la neștiut, chiar dacă-i de pripas...

fără de mâine, ieri, fără din ce și fără nici de unde,

doar o secundă mesager din peste șase miliarde... încă viu!...

22.06.2012

 

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor