E toamna dantelă de frunze căzute
Covor diafan, călcat cu sfială,
Ţi-aduce aminte de toamne trecute
De unde şi vara pleca cu fereală.

Tristeţi, nostalgii, înserare şi-alean
Bântuie a toamnei amăruie mireasmă,
Şi sentimentul uneori că în van,
E tot ce se-ntâmplă, că tot e-o fantasmă.

Zici toamnă şi parcă, ai zice tristeţe
De tot ce a fost şi-a plecat într-o clipă
Cu vise, speranţe şi o tinereţe
Furată de-a timpului nevăzută aripă.

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Ianuarie 29, 2011 la 10:22pm
Vă mulţumesc domnule Dorneanu sunt versuri scrise cu suflet, pentru suflet, dacă ajung la destinaţie bucuria mea este întreagă.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor