Ziua

 

E târziu, ziua s-a rătăcit între frunzele de mărar,

ora exactă nu mai are sens,

aerul tare modelează memoria călătorului,

iar sunetul autovehiculului trece peste mine cu mare viteză,

sfidez gravitaţia, vara lucrurile sunt mai uşoare,

e un peisaj de început de lume la munte,

bat cu degetele în fereastra nopţii, luna stă în echilibru pe frunza de măr …

 

Călătorul caută echilibrul dintre o lacrimă şi alta,

echilibrul face lumea mai sigură –

cele patru anotimpuri devin unul singur,

nu mai putem evada din el,

fulgii de zăpadă, planete sinucigaşe în ochiul martorului…

 

Totul se sprijină pe atât de puţin,

îi este teamă să-i rostească numele,

priveşte spre luminile pământului,

în călătoria sa spre cer,

e o levitaţie de clorofilă deasupra.

Constantin Stancu

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor