m-ai desflorit de flori, m-ai desfrunzit de frunze,

mi-ai înecat fiorii în plânsul unei muze,

ai pus un spin uscat tulpinii înverzite,

mi-ai smuls din rădăcini miresme de cuvinte;

nu meritş nici iubirea ta, nici chinul...

dar vreau să ştii că înflorirea mea ţi-a fost...mai

albă, mai înaltă ca seninul!

iar de vreo pală a atins vreo floare...e pentru că...

grădina lumii-i mult, cu mult prea mare...

am fost în mintea ta un vodevil,

ori, poate un divers subtil de nimeni prea ştiut,

un abătut din drumul către mântuire,

dar am ştiut de la început c-am fost iubire,

acum mă aflu-n nepieire, dar tot mai dus, tot mai apus...

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor