Ekphrasis - Musee des Beaux Arts

Autor: W. H. Auden

Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată, 
Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece 
Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă 
Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie o renaştere miraculoasă, 
ei sunt întotdeauna copiii care fără intenţie patinează la marginea unui lac, la capătul pădurii.

Ei nu uită că martirul îngrozitor îşi urmează calea 
Şi că într-un colţ oarecare e un maidan murdar 
Unde câinii îşi duc viaţa lor de câine, iar calul călăului 
îşi scarpină cu inocenţă posteriorul de un pom.

În tabloul lui Breughel, Icar, de exemplu: totul dispare.
Liniştit, în ciuda dezastrului, plugarul a auzit pleoscăitul în apă,
ţipătul de ajutor, dar pentru el nu este o catastrofă de luat în seamă; 
Soarele străluceşte la fel
ca şi pentru picioarele albe care dispar în apa verde

Iar nava, scumpa navă, delicata nava şi ea trebuie să fi zărit 
Ceva spectaculos, un băiat căzând din cer, 
Dar se grăbea în linişte, plutind într-o oarecare direcţie..

Traducere: Adrian Grauenfels

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor