A deschide fereastra nu ar fi o greşeală, ar fi o trădare, ultima, poate, căci plutonul abia aşteaptă comanda foc! abia aşteaptă să-şi descarce încărcătoarele şi să
plece pe la casele lui, unde-s nerăbdătoare nevestele cu copii noi, proaspeţi,
vioi jucându-se-n praful uliţei.



Dar strada mea e într-un alt cartier al inimii, undeva unde funcţionează toate valvele şi fantezia se oxigenează suficient ca să producă ceva ca un zbor de fluturi.
Aşadar nu am de ce să deschid fereastra, nu am de ce să iubesc la întâmplare,
nu am de ce să caut o ieşire spre tramvaiul 30 cu care a avut ultima întâlnire Antoni Plàcid Guillem Gaudí i Cornet înainte de a-şi părăsi Sagrada Familia. Era într-o
zi de luni din iunie, el vagabond zdrenţăros părea pe străzile aglomerate ale barcelonei
şi după întâlnire chiar s-a vrut la spitalul din mahala între săraci, joi ochii
s-au stins, când abia trecuse o săptămână de la ivirea fericită a lui
Irwin Allen Ginsberg - What sphinx of cement and aluminum bashed
open their skulls and ate up their brains and imagination?
– ah, ce
călătorii vom face împreună de-a lungul şi de-a latul continentului şi ce vom
mai urla, băieţi! (am
văzut cele mai strălucite minţi din generaţia mea distruse de nebunie, de foame, goi, isterici
). Dar ce vină avea abia născutul
Irwin Allen Ginsberg? Sunt multe alte întâmplări
fericite în acest cartier, multe scrisori, mărturisiri, recunoaşteri, trădări
de fluturi închişi între geamuri. Iată ce am citit deunăzi:



Moi, Pierre Ménard, auteur du Quichotte, j'approcherai Almotasim dans le jardin aux sentiers qui bifurquent. Je pourrai aussi visiter la bibliothèque de Babel et
les ruines circulaires après avoir gagné à la loterie de Babylone. Je
n'oublierai pas Funès, je réhabiliterai Judas et je mettrai en scène la mort du
traître et du héros, car je fais partie du Congrès ainsi que de la secte des
Trente et de celle du Phoenix. Mais le livre des sables est infini, au
contraire du poème composé d'un seul mot...



Tot caut un refugiu. Cu masca pe figură, mă târăsc în tranşeele unei realităţi închipuite, mângâi fecioarele uitate în umbrele ierbii, stârnesc stoluri de cocori şi de
vrăbii, respir otrăvurile încă neinventate de doamnele de onoare ale reginei – quelle
traîtresse, belle traîtresse, plus dangereux qu'il ne le paraît!
– pentru bastardul care voi fi.



Poate că ar trebui să-mi schimb numele, după noaptea aceasta strălucitoare, da, voi fi jorge luis! sau miguel? sau antoni? sau alonso? Ei, lasă, zi-mi simplu: Maestre!

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ofelia pe Mai 12, 2010 la 1:52am
Felicitari !!!!!!!
Numai de bine sa auzim ,Florin !!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor