Emiratele minciunii

[Eunescu]

stăteam pe oasele despletite ca pe aer
iluzia de forme necuvântătoare
a unei întreceri banale
leul cu ciuta furtuna în caer
de coaste amare
la fel și drumurile de pomenire
a
cerurilor neînvingătoare
pe picioarele goale a celor disperați

fuseserăm până la șoapte printre ramuri
despuiați
de fântânile sieși ca o oaste
de trubaduri împărați
de frați strânși în hamuri
de lumină
eram și stăteam cu frunzele pe degete despletite
când s-a împânzit de morminte
gândul
iar maxilarele sfinte rostogoleau peste geamuri
cuvinte reci de flamuri
goale în noapte

stăteam cum ni s-a spus cu piciorul dus
în mormânt
fără avânt de lumină pe cînd umpluți de bucuria minciunii
undeva
cineva râdea de tăcerea planetei