te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul
strivesc zilele le pun
într-un colț al ferestrei
aștept să văd cum le mănânci
noaptea ies din
tine fire lungi rezistente
ca niște gratii

umbra-mi ademenită
capul
stă să-ntoarcă
trebuie să fii tare!
moneda lui charon te arde în
palmă

mi-ar plăcea să sculptez piese de șah din gheață
am juca până
tabla s-ar umple de apă
luntrașul ne-ar urca la prora
orașele noastre au
luat de-abia acum foc
nero are alzheimer a uitat tot
nu mai știe nici
măcar să se bucure
am rămas aproape singuri

i-au făcut o tomografie
în cap a rămas atât loc
încât ar încăpea lumea toată

ar trebui să-ți dau mai mult decât inima și ficatul
ca să-i fac
loc lui dumnezeu



Vizualizări: 180

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Octombrie 29, 2011 la 8:19am

Floare Petrov , comentariul tău în versuri mi-a plăcut, este un poem sprințar, cu vervă.

 

Silvia, de la Ecclesiast încoace, totul poate fi catalogat clișeu, dar eu sunt un pic mai optimist.

Voi încerca o reformulare acolo, în versul al doilea. Mulțumesc pentru semne.

Comentariu publicat de ada chifor pe Octombrie 28, 2011 la 3:21pm
e interesant textul asta pentru ca balanseaza intre dedublarea constiintei si Dumnezeu. noi cei plin de gol inauntru si Dumnezeu care ar incapea in noi. si cum nici in real nu sunt clare lucrurile, poemul tau mi-a indus meditatii. :)
Comentariu publicat de silvia caloianu pe Octombrie 27, 2011 la 11:27pm
vai... nu am cuvinte... ce poem impresionant ai putut face din clisee, simboluri pedalate! har poetic. (ce imi pare deranjant: "le-lele" "zilele_le".)
Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Octombrie 27, 2011 la 11:53am

 

si eu te iubesc, ca pe un iepuras de ciocolata, 

si cu fervoare vreau sa-ti spun ca niciodata,

nu ai voie sa uiti ca mai suntem copii,

unul in inima celuilalt inventam bucurii,

si adormim acolo, unul pe perna celuilalt,

inima rosie ca o pernuta cu visul inalt.

timp catifelat ca pulsul matasos ca olandina,

mai adoarme in hamacul de paienjeni si gradina

povesteste cum sa crestem plini de vraja,

in orasul euforic arbori falnici sunt de straja.

 

sigur ca va iubesc ca pe toti ingerii de ciocolata,

cu rivna mea fierbinte nu am sa-i mai topesc vreodata

decit zapezile nebune sa-mi creasca-n palme mii de toporasi,

ca sa le pun copiilor la piept  ca martisoare ori ca ciucurasi,

sa vrea si crivatul apoi un joc de puzzle fermecat,

sa-nvete ce e Invierea - epifanie cintata  de suspin eliberat. 

 eroi de basm, de cintec si de poezie un singur orizont,

iubirile sus demnitati in lumini libertini creativi fara front.

 

 

 

Comentariu publicat de daniela rodica rus pe Octombrie 23, 2011 la 10:19pm

am comis-o,asta e..

 

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Octombrie 23, 2011 la 9:41pm

Da, foarte interesant punct de vedere.

Mulțumesc pentru relevare.

 

Comentariu publicat de daniela rodica rus pe Octombrie 23, 2011 la 1:38pm

epifania lăuntrică,mai degrabă un praznic al epifaniei

mi-a placut,felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor