Dimineaţa se deschide ca un clopot
îndrăgostit Limba atinge infinitul În
tre două bătăi inima rupe cântecul
sângelui în do major Te iubesc Doam
ne urlă casa din rărunchi Mâinile pipă
ie nemărginirea Albul întunecat saltă ce
rul dincolo de stele În braţele îngerilor
hainele ard muzical Ca o flacără
noaptea înghite iar totul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Vizualizări: 146

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Mai 5, 2015 la 12:21pm

EREZIA NESFÂRŞITĂ A IUBIRII este nemaipomenit de bine surprinsă în aceste versuri...Ea se comprimă sau se dilată în funcţie de stările sufleteşti şi imaginare stârnite de scânteia iubirii inserată în codrul nostru gentic. Ea se declanşează într-o anumită etapă a dezvoltării noastre fizice şi psihice, ca o FLACĂRĂ eretică...pentru a deschide încă o poartă spre marele miracol al existenţei umane...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor