Doamne nici nu speram să mă nasc
român și nu poet Însă amândouă pur
și simplu mă scot din sărite Mă cople
șesc cu norocul lor non-stop Uneori din
indimenticabila pricină uit că mai trăiesc
Cu moartea m-am obișnuit de când eram de
țâță  Și fiecare-și vedea de treaba lui Eu de 
murit Moartea de supt Așa că bărbați de
prin toate colțurile lumii uniți-vă-n cuget și-n
nesimțiri Deja extratereștri au pus ochii
(să sperăm că nu și alte organisme) pe
femeile voastre 
Hai să le cucerim și noi sexul opus
Pământu-i din ce în ce mai departe
Hăt dincolo de istorie și geografie
Primul presocratic se va naște mâine
Poftiți la cumetrie
Deus ex machina   
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor