Din con de lavă, în fuior, fecioară

Se naște, aluat dintre mulțimi răpuse

Ce s-au topit de dor demult, odinioară

Dintre idile rupte, sau pe-ascuns… nespuse.

 

Și întinde mâini cerânde spre poalele-n călduri,

Cu ochii înroșiți de plânsete-n cenușă

Ce-a stins fierbinte rocă, spărgând-o în fracturi

De inimă, ce tună, adânc… tot jucăușă.

 

Explozia ițește în Roșu Cavaler,

Îmbrățișat în sumbru, de fum, rănind fecioară

Ce scurge râuri-sânge, reînălțând la cer

Surate multe, dalbe… din mări ce le-nconjoară...

 

... Și frânge încet elanul viril în con de umbră,

Răcind ardori sălbatice-n toride răbufniri

Și, mângâind pe creștet nemintea iute, sumbră,

Se-așează iar fuior fecioara… în răstigniri...

 

... De neîntinată mamă, în castul ei copil

De-o lume, îi stând la poală, a ei, înmormântată,

Sau se născând mereu, uitată-nspre exil,

După ce-a dat născare… mireasa îndoliată.

 

... Cu cuib etern în pântec, femeia copil, fată!

05.06.2012

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor