strigă  fetiţa murmurând

-Tu nu ştii să râzi, Tu nu ştii să ţipi

când ne vezi trandafirii

dintre plete căzând

 

în casa ei, flămândă iar de oglinzi

era linişte

din patul ceresc lipsea un vis

şi nu ştia ce

 

într-o zi

i-a batut în uşă un pribeag

scorojit de zâmbete

l-a poftit în podul casei

aproape de stele

 

 

ştia că avea sa fie ultimul venit

laolaltă cu porumbeii

schiopi

de ceva vreme

 

totul s-a murdărit de alb aşa încât

s-a întamplat  ca fetiţa să adoarmă

mulţumind

 

 

când s-a trezit, a  văzut

ca avea petale printre degete

 şi s-a hotărat să se întoarcă

în vis.

 

 

Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de MihaelaG pe Iunie 23, 2011 la 12:23pm

multumesc, Eduard!

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor