reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Eşti cel mai bun Dumnezeu!
strigă fetiţa murmurând
-Tu nu ştii să râzi, Tu nu ştii să ţipi
când ne vezi trandafirii
dintre plete căzând
în casa ei, flămândă iar de oglinzi
era linişte
din patul ceresc lipsea un vis
şi nu ştia ce
într-o zi
i-a batut în uşă un pribeag
scorojit de zâmbete
l-a poftit în podul casei
aproape de stele
ştia că avea sa fie ultimul venit
laolaltă cu porumbeii
schiopi
de ceva vreme
totul s-a murdărit de alb aşa încât
s-a întamplat ca fetiţa să adoarmă
mulţumind
când s-a trezit, a văzut
ca avea petale printre degete
şi s-a hotărat să se întoarcă
în vis.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de MihaelaG pe Iunie 23, 2011 la 12:23pm
-
multumesc, Eduard!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară