Zguduită de cutremure astrale

care cad din univers mereu

trece pe la poarta umbrei Tale

umbra mea adică însumi eu

ne oprim un secol cât o clipă

obosiţi şi frânţi să ne-odihnim

dar la tine Doamne sub aripă

amiroase-a flori de ţintirim

şi atunci învins de boli astrale

fără să trezesc pe cineva

plec din faţa umbrei porţii Tale

eu adică însăşi umbra mea!

Vizualizări: 84

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor