Eu nu-s poet,
din fundătura unui vis
e greu s-atingi pragul emin.

Doar viaţa îmi este poem,
când clipe amărui
când frenezii...
un amalgam de lăuzii,
şi clipe albe, efemere.

Mă scald în ape reci adeseori
urechea-mi dreaptă este tot bolândă,
din vârfuri de copaci dalbi şi senini

abia răzbate glas de primadonă.

Jumătate de veac trecuse peste mine
când am deschis un ochi
cât să descopăr
că pietrele vorbesc pe limba lor
şi gâza se piteste-n fir de iarbă.
Că sunt pion în centrul lumii mele

şi pot alege când vreau să măsor
apus şi răsărit deopotrivă,
mărgele adunând în palmele mignone.

Eu nu-s poet,
deşert în piua vremii ce mă ţine
fărâmele rupte dintr-o petală.
Pe-un colţ de stâncă neagră
sunt floare de colţ
şi-n urmă las ,

crâmpeiele-mi sihastre .

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de GNV pe Noiembrie 10, 2014 la 11:01pm

Multumesc frumos Alina Stoica , pentru lectura si pentru acest superb tablou sincronizat aproape perfect cu ceea am incercat sa transmit in text.Toate cele bune!

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Noiembrie 10, 2014 la 7:12pm

 Roland H. Heyder 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor