În adâncul misterios al nopţii
s-a ascuns speriată liniştea mea,
soarta pare că şi-a ascuţit colţii
şi-mi ameninţă protectoare stea.

Vremea aleargă, fugărită
de viitorul mereu grăbit
şi se roagă să fie împietrită
ca aştrii din universul infinit.

Clipa îngenuncheată
de dorinţe şi încercări
moare umilă, nemângâiată
ca toate celelalte surori.

Doar la o fereastră feeric luminată
ca în zilele vesele de sărbători,
iubirea naivă, în cămaşă înflorată,
îi aşteaptă încrezătoare pe călători.

Totul este atât de straniu şi minunat
în lumea asta, în care viaţa şi moartea,
ca două rivale, se-nfruntă neîncetat
până când fiecare îşi primeşte partea.

Eu sunt doar un pribeag călător,
am tolba plină cu păcate şi amintiri.
Chiar dacă nu pot ca pasăre să zbor
voi urca cu sufletul la tainicele zidiri.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor