- Tu poți pleca, dar lasă-mi dimineaţa

Privirea ta să-mi ţină de urât,

Îmbrăţişează-mi sufletul cu-n zâmbet

Să-mi pot începe ziua şi atât...

 

Din pragul porții-ntoarce-te şi lasă

Pe patul meu un mugur alb de crin,

Să-mi amintesc c-am adormit aseară

Sub cerul drag al ochilor, senin.

 

Tu poţi pleca o clipă, numai una,

Că altfel n-aş putea continua

Să fiu un vers de dragoste, iubire,

Nu ştiu cum să trăiesc în lipsa ta.

 

- Eu n-am să plec departe niciodată,

Meridiane noi, cu trup de vânt,

Nu mă atrag ca vocea ta, iubito,

Când stai pe prag zâmbind, fără veșmânt

 

Mă prinzi de mâini, invoci la ceas de noapte

În așternut petalele de crin

Să răcorească trupurile-ncinse

De pasiune, stropii de rubin

 

Ce ard pe gura dulce, delicată,

Par vraja lumii-n care sunt captiv,

Eu n-am să plec, iubito, niciodată,

Că sunt al tău în mod definitiv.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor