Eugen EVU, Aserţiuni la terror mentis - Hibris, între ontologic şi axiologic

 

Eugen Evu                                                  Aserţiuni la terror mentis -

Hibris, între ontologic şi axiologic

                                        

Faraonismul roşu îl are ca sfânt pe Lenin, Marx fiind mic copil al delirului neo-mesianic, în cheie psiho-patologică, fie de dreapta, fie la extrema stângace. Executivii (executorii) au fost şi vor fi unii ca Hitler, Stalin, Mao, Kim Ir Seng sau Ceauşescu. Citiţi vă rog cartea „Bolnavii care ne conduc”, ori măcar „Holocaustul roşu”, de Mătrescu. Citiţi cutremurătorul conspect al lui Wiliam Totok, din revista „ Cuvântul”- nr. 3, din martie 2003. Uriaşe biblioteci s-au scris şi se vor scrie, dar cine să aibă timpul de o viaţă spre a le citi? Ne rămâne răgazul de lux de a alege câteva şi a memora, dar să nu riscăm suprasaturaţi şi alienarea prin informaţie. În această memorie vag colectivă, amnezică prin entropia psihicului uman, fiinţa se apără spre a nu înnebuni prin hiper- luciditate, prin crizele de conştientizare ale Istoriei fie ea şi celei recente. 

*

Timpul nu poate distruge tot, nici prin incendieri, nici prin ştergerea cu voie sau prin falsificări, ceea ce a scris spre mărturie Adevărul. Iar mitografia este tot o falsificare, ultimamente, nu? O codificare cu scop manipulatoriu, în timp lung. Într-un fel, aceasta repetă ceea ce au comis, de fapt, evangheliile considerate apocrife, la Qoumran sau Nad Hammadi. Totul este conspiraţie şi trădare a memoriei reale, pentru a degenera şi apoi regenera „ lucrarea în orb” a forţelor Răului. Omul de acest tip este omul duşman sieşi, omul modificat, omul pervers prin fricile primordiale, dobândite şi renăscute deja genomic timp de generaţii. Suntem descendenţii lui Cain dar îl avem în subcortical şi pe Abel, suntem descendenţii unor grote ale Memoriei ce se zbate în lumea reală, chinuitor şi până la urmă suicidar. Prin uitare, ignorare sau necunoaştere, ne repetăm istoria de model teogonic, maimuţărind în animalul uman animalul de tip cosmic, coborâtor din ceruri, (vezi Epopeea Enuma Eliş, vezi opera recentă a lui Zecharia Sitchin, dar şi Psihologia mulţimilor, de Gustave le Bon)… şi toate spaimele escatologice care sunt „ sacralizate” şi impregnează „ profanul” din terţe civilizaţii. Stigma ne este paradigma şi dogma ne este doctrina. Suntem îndoctrinaţi prin cel puţin trei generaţii, oricât ne zbatem să ne spălăm creierul, dacă nu ni-l spală „ sistemele” de tip totalitarist. 

*

Aşa funcţionează rob(ot)ul uman? Psihopatolgia tiranilor din istorie, se cere conspectată şi comunicată ca ştiinţă spre conştientizare a umanului care îşi repetă tragediile şi va fi mereu expus acestor monştri ai frustrărilor, de terorizaţii din copilăriei, care vor deveni terorişti! „ Cheia „ acestor metamorfoze ale răului, disimulată în  eroisme şi fanatisme, este foamea de răzbunare a Id-ului, şi prin extensie, a colectivităţilor manipulate prin massificare ideologică, prin mancurtizare. Ceea ce e dogma în religii, este doctrina în istorie. Trăind minţiţi de trecutul deja mort, murim şi în viitor, ne ucidem urmaşii prin minţire: de sine şi de cei ce vin. Iată răul lumii. Iată ceea ce numea Nicolae Breban „ Animalele bolnave”. 

*

Omul- deci umanul- are două lungimi de undă ale Memoriei: cea scurtă, a dobândirii prin învăţare sistemică, şi cea lungă, ancestrală, codificată în mitos şi religii, mai toate divergente, dintr-o sămânţă aceea ce a fost numit „ ura de sine”, dacă vreţi din suferinţele terifiante ale Frustrării, ale terorii de sine, terror mentis. Cel teroriozat din copilăriei ( alungat din paradis” ) – va deveni monstruos Terorist. Secolul XXI nu va „ fi religios ori nu va fi deloc” , ci este deja terorist. Toate au ( re) început în 11 septembrie în America. 

*

Stalin a ucis mai multe zeci de milioane decât Hitler. Anticristul nu a fost identificat de Friedrick Nietszche, ci se reîncarnează ori de câte ori Istoria” e fertilă, pe „eroismul” fabnatic al frustraţilor, handicapaţilor mintal şi psihic, descreieraţilor, cum zic românii. Principala frustrare aparţine disfuncţiilor î înnăscute sau accidentale- ale erosului. În spatele „v funcţionării” acestui tip de monstru, este mereu un „mister”, o boală bine ascunsă, Hitler sau Stalin, ca şi personaje din milenii (!), au fost frustraţi în copilărie…Hitler a fost aproape asexuat, Stalin a fost maltratat de tatăl lui, Djugaşvili, autoritar şi beţiv. Întotdeauna relaţia cu mama, ea însăşi frustrată, traumatizată, s-a iscat apoi o legendă. Un mit, o religie, o patologie perversă, distructivă. În Egipt, în Olimp, în Imperiul Romei, în imperiile toate, austro-ungar, sovietic sau în Reich-ul lui Hitler.

 

Cu variaţiuni în actualitate, fie în Africa dictatorilor de tip Saddam şi Gaddafi, fie a „ revoluţionarilor  „ rezultaţi pe contrasens. Fenomenul este atât de aproape de noi, încât nu îl vedem decât …holografic, sau deloc. Ce mi-s „ fiii luminii” esenieni, ce mi-s fiii beznei, sau roşii, de acum ?

 

Catacombele lui Platon

 

Obsesia Empire-ului „ Cosmic” este în umanitate, este „lucrativă”, ca o înspăimântătoare psihologie pe termen lung, a unei entităţi atribuită simplist superstiţiei. Ceea ce este grav în om este strania lui propensiune a minţirii de sine, instrument pe care îl manipulează ciclic monştri Frustrării, ai „ culpei” de tip luciferic, ai demonizării şi apoi sanctificării ca actanţi ai…Istoriei. Apostolul Pavel  de după schimbarea la faţă pe Drumul Damascului) sau biblicul Iov, au văzut că Prinţul acestei lumii este Diavolul, nu? Răpit şi dus pe munte, Hristosul a cerut să nu fie „ ispitit” de oferta Satanei, de a-i oferi tot ce vrea în această lume (realitate). Refugiul doctrinar creştin, al „ Împărăţiei din Ceruri”, este aşadar altceva decât înţeleg teologii şi teozofii, este frustrarea lui Iuda, cel mai iubit apostol al lui Isus, care l-a împins în depresie şi spânzurătoare. 

Apoteozele de acest tip satanic-satrapic se repetă sub ochii noştri orbiţi de „lumina soarelui”, cei interiori, ai Minţii, fiind opturaţi şi uneori scoşi, ciuguliţi de „ porumbeii păcii”. Einstein scria că distrugerea omului, mai eficientă decât toate bombele, este ( va fi) prin prostia lui. Hibrysul şi reminiscenţele „verigei lipsă” – din evoluţie post creaţionism (…) – este perfecţionat în academii, perpetuat sistematic în „ noua cunoaştere”, sugerând de fapt o frustrare de tip cosmic, indusă în omenire, de un Intrus al „ eternei reîntoarceri”…Paradigma umanului este una care germinează pulsatoriu şi ciclic, din alte dimensiuni, eventual ale „ Cerurilor”. Ceea ce anticii numeau ( încă ştiind prin sacerdoţii barbarilor…) „ treimea de zeu” este în noi, este una agonică, sau una …mimetic- teogonică? 

*

Suntem în catacombele memoriei opturate, în peştera lui Platon devenită giga- labirinth. Omphalosul şamanic a  devenit întâi altar rudimentar, apoi naos şi catedrala fractalică a Obsesiei nopţii faţă de spaimele luminii ca un etern profeţit halocaust. Paradigma cea mai activă pare a fi cea a unei regresiuni matriarhantice, dacă nu vă ofenseză auzul, a vagino-craţiei de tip „ amazoanele erei moderne”.

Eugen EVU

 

 

 

 

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor