EVADAŢI DIN CLEXANE

 

Dumitru Hurubă revine cu romanul „EVADAŢI DIN CLEXANE” publicat de Editura „eubeea” – Timişoara, 2010, în regia autorului, consilier editorial Nina Ceranu şi lector Ilie Chelariu, dovedind că duce o bătălie cu sine, cu eroarea zilnică, cu lumea în care trăieşte. E o bătălie spirituală care se rezolvă prin ieşirea din sistem şi prin acceptarea relaţiilor simple dintre oameni, bazate pe afecţiune, pe iubire, în sensul profund al termenului. Deşi umorist ca profil, scriitorul agreează temele sociale importante ale vremii, este interesat de viaţa individului mediu care doreşte cumva să scape de presiunea spirituală permanentă pe care o exercită incultura, mediu, relaţiile sociale, orizontul îngust, vorba fără adevăr, formalismul.

Scriitorul se apleacă asupra personajelor cu umor, cu ironie dar şi cu înţelegere, intră în viaţa acestora simplu, privind, înregistrând, comentând, notând evenimente mici pentru un destin mare, răscolindu-le destinul, migrând atât pe orizontală, cât şi pe verticală în intimitatea lor gri.

„Bondarul dădea semne de epuizare. Bâzâia tot mai rar şi mai încet, de parcă ar fi ajuns la concluzia că, într-adevăr, jelania sa este inutilă cum inutilă fusese suita zvâcnirilor sale de revoltă, pentru că inevitabilul sfârşit se afla acolo, atât de aproape încât…

Ei, nu!, se revoltă Mihai Rusu brusc. Uite, o să mă opun legilor naturii şi salvez insecta…

Se ridică din pat, dădu fotoliile şi măsuţa cu televizorul la o parte şi trese de şifonier. Abia reuşi să-l mişte câţiva centimetri producând un zgomot ireal. Scrâşnitura ascuţită ieşi prin uşă şi se împrăştie ca un ecou în liniştea întregului palier.”   

Mihai Rusu este unul dintre personajele cărţii, un angajat aflat în delegaţie în oraş, stă la hotel şi un banal bondar, prins în plasa de păianjen, îi afectează, sparge liniştea zilei şi provoacă în sufletul lui o dramă. Se întreabă dacă este o fiinţă normală, dacă nu are nevoie de asistenţă medicală psihiatrică şi chiar era momentul de a apela la doctoriţa Ioana Cojan din localitate, specialist cunoscut şi meritoriu, o persoană care putea să-l elibereze de presiunea exercitată, aproape invizibil, de lume asupra sa.

Ioana Cojan e un alt personaj afectat momentan de evenimentele din viaţa sa, de dispariţia lui Victor - soţul, arhitectul oraşului, dispariţie misterioasă, dispariţia unui om obişnuit în aparenţă, care nu poate fi atins de evenimente imprevizibile pentru că el duce o viaţă previzibilă, riguroasă, supusă regulilor de construcţie a clădirilor şi a vieţii implicit. Şi totuşi, la un moment dat, doctoriţa pare a avea nevoie de ajutor chiar în domeniul pe care, aparent, îl stăpâneşte: psihiatria … E o problemă de suflet …

Imaginea bondarului în plasa de păianjen e metafora pentru personaje, pentru cititor, pentru autor, chiar, toţi par prinşi în plasa invizibilă a relaţiilor sociale din care nu pot evada, perioada descrisă în roman pare un banală, apropiată cititorului, ceva între comunism, tranziţie spre altceva, nedefinit pentru personaje, cu interferenţe nebănuite, cu trimiteri, cu reveniri, nostalgie şi succes într-o nouă realitate imediată, necunoscută, dar bănuită, aproximată, necesară şi divizantă…

Un personaj, aparent fără rost în economia acţiunii, Pantelimon Şoriciu, face legătura între lumi, între oameni şi situaţii. E funcţionarul de la Spaţiul Locativ, oficialul fără putere imediată, dar cu putere distrugătoare, acea putere disimulată, este reprezentantul, aparent nevinovat, al statului care face justiţia socială…El verifică apartamentele cetăţenilor dintr-un motiv tehnic şi legal, aparent bun, dacă spaţiul acestora este conform normelor de locuit, este conform legii, dacă cetăţenii nu beneficiază de spaţiu excedentar, util altor cetăţeni… Motivul e bun pentru a pătrunde în intimitatea acestora, pentru a vedea, e ochiul şi urechea statului, adică a celor de la putere…Numele personajului semnifică destinul şi rolul lui în sistemul social, ceva între realitate şi poreclă, ceva între funcţie şi personalitatea deviantă… Ca o slăbiciune a scrierii, faptele însă nu sunt precizate în timp, nu ştii exact dacă se întâmplă în comunism sau în perioada de tranziţie, e ceva în netimp şi asta deschide posibilitatea cititorului de a percepe că viaţa îi poate fi invadată de persoane, fapte, reguli, incultură …

Dumitru Hurubă reuşeşte să dozeze exact acţiunea acestui personaj cheie, să dea măsura timpului în care trăim, personajul care invadează viaţa altor cetăţeni de la bloc, să vadă dincolo de ziduri, aparenţe, convenienţe …El vede boala socială, indivizii nu mai au puterea de crea o lume nouă, sunt apăsaţi de existenţa zilnică, de lipsa iubirii, de motive false, de manipulare, de boli inventate sau reale, de păcat…

Valeria Lictaru e personajul de la hotel, camerista care vede spaţiul public, cu slăbiciunile oamenilor, cu rostul lor, cu nervii de fiecare zi…Dar nu pricepe ce se întâmplă, execută exact atribuţiile, tânjeşte după dragoste, scapă de ochiul vigilent al şefului, evadează din realitatea imediată prin iluzie, telenovela simplă, prin speranţa iluzorie …Numele reflectă situaţia: o femeie tânără, fără soţ, frumoasă, cu perspective, dar eşuată într-un post anost din care viaţa îi este blocată în superficial şi eroare, în bârfa adusă la rang de normă socială pe palierul hotelului în care activează …

Dispariţia lui Victor Cojan este rezolvată de scriitor într-o manieră spectaculoasă, cu motivaţii moderne şi reale, dar periculos de adevărate, într-o mişcare abilă a poliţiei care activează în spaţiul public între hilar şi rigoare, între superficialitate şi hotărâre, un amestec ciudat social în care personajele sunt prinse pentru a avea motivaţia evadării din Clexane…

Titlul romanului este ales cu inspiraţie de Dumitru Hurubă, titlul are o marjă de marketing importantă, dar cititorul atras de spectacolul unui roman aparent de acţiune va descoperi o atentă analiză a societăţii necoapte, va afla ceva între civilizaţie şi tranziţie, ceva între dictatură şi falsa libertate…De fapt personajele nu sunt conştiente de această libertate, dar doresc să evadeze instinctiv.

Dumitru Hurubă reuşeşte, prin stilul său corect şi special, atins de umor şi de realism, să oferte soluţia evadării, cel puţin pentru Ioana Cojan şi pentru Mihai Rusu. Evadarea este necesară.

Acţiunea romanului se petrece simultan în prezent, în trecut, în viitor, personajele trăiesc evenimentele imediate, îşi aduc aminte de situaţii trecute şi speră, fals, în altceva, astfel  autorul reuşeşte să le dea viaţă, să le ofere certitudine şi să creioneze vremurile aşa cum sunt, cu principii sociale specifice, cu reguli acceptate de majoritatea celor care trăiesc, cu tabu-uri, cu fraze clasice venite din automatisme bine întipărite în memoria lor.

Pentru a da sens evadării din realitatea imediată, Dumitru Hurubă apelează la motivul muzical ce însoţeşte acţiunea, amintirea se poate schimba în perspectivă personală, în ieşirea din anonimat …E ca într-un film de acţiune în care motivul muzical însoţeşte evadarea…

„ - Sufletul… Sufletul… Pentru cei mai mulţi oameni el este o entitate, un fel de alt eu evadând, ori de câte ori vrea, din încorsetarea raţiunii. Aş zice că, între aceste două componente ale fiecărui individ, există un  război permanent. Asta nu am citit, ci am trăit pe propria piele, cum se spune, adică am trăit o experienţă interesantă după moartea soţului meu.” Sunt consideraţiile doctoriţei Ioana Cojan, o concluzie care se impune...

Moartea şi iubirea, cele două teme fundamentale ale istoriei omului pe pământ, permit evadarea, presiunea evenimentelor extreme aduc viaţă, speranţă reală, lumină. E şocul şi ocazia ieşirii din superficial…    

Dumitru Hurubă a reluat soluţii aparent simple pentru o lume complicată, situaţia la limită, ameninţarea singurătăţii pentru individ, refugiu în muncă şi pasiune acestuia, dau dinamică acţiunii romanului „Evadaţi din Clexane”.

Cartea se citeşte cu interes, scriitorul deschide noi perspective personajelor din roman, evadarea este ieşirea acestora din plasa de păianjen în care au căzut fără să ştie, este soluţia…adevărata revoluţie, la nivel personal. Încolo, nimic despre politică, despre revoltă, despre activism social, doar „Adagio” de Albinoni şi fără „Capricio”-ul italian a lui Ceaikovski …

 

E aici un strop din viaţa autorului pus în roman, ceea ce dă culoare neprevăzută motivelor de evadare …

 

Constantin Stancu

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor