împachetez tristețea

în zâmbet

gângurește un prunc într-un coș din nuiele

nu știu să folosesc toate cu câte m-ai înzestrat

Doamne

cu iubire

eu mă lupt cu teama

moartea nu se mai satură

 

întind pasul

poate ajung sensurile

pierdute-n haos

mâinile-și caută rugăciunea care descleștează dinții și arde ura

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor