exerciții de sinceritate – îmi place să mă joc

oamenii care se așază în noi

mă sperie

eu sunt copilul care încă se miră de câte o floare

de câte o frunză așezată altfel pe câte un ram în care-mi agăț speranțele mai aproape de cer

doar un gând să mi se aștearnă tobogan

ori un leagăn

între două stele

îmi fac inel din soare

și mă pierd în iarbă

în valuri

doar delfinii știu să-mi vorbească

și doar luna-mi e pernă

prinde-mă-ntre două scoici

și mă voi preface-n melc

nu

nu voi scoate coarne

voi aduce sunetul mării

și nisipul

cât mai aproape de țărm

 

 

Vizualizări: 126

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Iunie 14, 2017 la 7:30pm

Contact Cultural, bucuroasă de rezonanță, vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Iunie 12, 2017 la 3:15pm

toleranta infinita la metafora si simbol; imi place!

citind poemul, intelegand subiectul, am impresia ca dinamica metamorfozei a depasit in acceleratie gandul.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor