asculta noaptea scurgandu-se prin burlane cuantic

mieunatul pisicilor, oamenii cu noua suflete, luna

pancreatica, hormonala

somnul revertebrandu-se in ea ca un amant

obosit

iubind-o

(lasa-ma sa-ti dariuesc un cuvant care nu exista

subnocturn)

 trebuie intr-un fel sau altul sa lungim timpul

sa ne aplecam peste balustrada fara sa ajungem in rai

sau in iad

privea departe campul cu fapturi nepoluante

duhuri de musetel

 insinuandu-se pe hartie

umbrele, papusi fara papusari

atarnad din cine stie ce amintiri neterminate

orasul vechi si

moartea adunata nereciclata in stive

femeile nascand fericite

alaturi

cu bebelusi la san

liberi fara sa stie

si din nou noaptea

desfacuta din pijamalele calde

insomniaca

adulmecand marile surfistilor, sofistilor

prea obositi si stranii oamenii

cand dorm in custile lor

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Florin T. Roman pe Octombrie 8, 2014 la 1:53pm

O poezie interesanta. Apreciez.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor