Avem in fata noastra un teren arid imens, plat, galben, fad. O seceta geografica atat de mare incat pus fata in fata cu faptul acesta groaznic individul nu mai poate concepe existenta unui „altceva” fizic. Ideea esimpla: pana la urma acel individ va trebui sa traverseze o anumita distanta din acest desert imposibil si improbabil dar evident. E pus in fata faptului implinit. Cu toate astea ii este greu sa creada ceea ce seintampla. Simturile percep dar sinapsele nu coreleaza. Cand ii arati brusc unui individ diferenta el refuza sa o accepte. Individul nostru se afla cu cateva minute inainte pe o strada aglomerata din Bucuresti.Tocmai incepuse o ploaie torentiala care imprastia cetatenii laadaposturile sigure ale dihaniilor de beton. Insa Individul nostru nu se grabeste nicaieri. E primavara, e tanar si are un ziar in mana. Nu ii este frica sa il foloseasca. La o adica ce se poate intampla? O ploaie inofensiva de primavara care il va uda putin. Asta nu-i motiv de panica.Casa sa se afla la mai putin de 700 m distanta de locul in care se afla acum, in baie are doua prosoape uscate si curate, iar apa calda poate sa umple confortabila sa cada in mai putin de 10 minute. Spumant siaparat de masaj bonus. Are o pereche de pantaloni proaspat spalati in dulap si tricouri de schimb pe spatarul scaunului din dormitor. Asadar, viitorul apropiat al tipului nostru este asigurat. Variabilele sunt controlate, deciziile sunt luate, imprevizibilul a fost redus la 0 probabilitate de aparitie. Nu are sens sa te grabesti, mergi incet prin ploaie si tine drumul drept. Bucura-te de libertatea de a alege sa mergi la pas prin ploaie.

Dar iata ca neverosimilul s-a produs. Sa nu credeti ca am uitat ce avea sa se intample. Individul nostru nu a scapat, continua sa se afleintr-un prezent care ii pare incert si nesigur. Inca nu s-a desmeticit dupa trecerea brusca la realitatea alternativa. Desertul continua sa ise pare un produs al imaginatiei sale. Cu toate acestea, el ar putea fi vazut de la altitudinea de 30-40 m daca am survola acum spatiul aerian al unui desert posibil. Un om de statura medie, cu o cravata care sezbate nervoasa in jurul gatului, e cat un punct multicolor pe harta unei regiuni secetoase a....desertului Sahara sa zicem. Chiar acum isipune mainile in cap pentru a se proteja de mica furtuna provocata deelicele elicopterului nostru Boeing AH-64D Apache...sa zicem.Bineinteles, el nu poate vedea aceasta minunatie tehnologica a aviaticii moderne, crede ca totul este actiunea naturii, o mica furtuna indesert. Cu ocazia aceasta, omuletul nostru a acceptat ca se afla intr-un spatiu arid si sufocant de calduros, cu picioarele adanc infipte innisip . Dar omul nostru nu se poate multumi cu acceptarea unei stari defapt, el trebuie sa ii atribuie si o semnificatie acestei situatii certesi mundane-„nu stiu de ce dar se pare ca eu ma aflu intr-un desertcare aduce a Sahara”. Semnificatia data este simpla si este strans legata de aparitia impulsului de respingere a unei realitati impuse. Pielea fruntii elibereaza pori lichizi cu un gust sarat, dintii se inclesteaza pana la casare, iar ligamentele picioarelor si mainilor sunt puse in miscare de iluzoriul instinct de supravietuire. Omul este omasinarie care functioneaza dupa aceasta mecanica perpetua a conservarii propriei stari de agregare. Dupa milioane de ani de reproducere iresponsabila si condamnabila pana la exterminare, omul a gasit scuza perfecta, pe care a reusit sa o incastreze pana la urma in propriile sale gene:supravietuirea speciei. „Noi” trebuie sa supravietuim! Cu toate acestea, universul emotional al unui individ nu cuprinde mai mult de 3-4 persoane intro viata.

Si in plan social omul a reusit sa isi asigure supravietuirea si mai apoi, dezvoltarea propriei sale specii. A rezolvat o problema care genera conflicte in interiorul speciei si perioade lungi de haos generalizat. A diviziat ceea ce le da oamenilor impresia de responsabilitate( cei mai buni dintre ei se refera la „maturitate” cand le vorbesti despre acest concept), bunatate fata de ceilalti si sursa de plusvaloare (ceea ce ii face pe oameni demni de ei insisi si folositori):munca. Asadar, de la simpla impartire a activitatilor feminine si masculine(soldata cu suprematia celor din urma) din comuna primitiva pana la copiii flamanzi din India care produc incaltaminte la
preturi acceptabile pentru adultii din Europa nu a fost un drum foarte lung. Dar cei din urma au fost pana la urma cei dintai, caci in caz de incendiu, naufragiu sau prabusire, copiii si femeile sunt primele fiinte care evacueaza spatiul afectat de respectivul dezastru natural sau artificial. O rasplata careia cei mai puternici dintre oameni ii
atribuie semnificatii eroice.

Dar sa revenim la omul nostru care se afla de cateva zeci de minute intrun desert ce se dovedeste acum deosebit de real. Am spus ca individul si-a activat mecanismul acela detestabil, instinctul de supravietuire. La randul lui, instinctul de supravietuire a precipitat solutia care pare sa rezolve situatia jenant de disperata in care seafla barbatul: decizia de a iesi, cu orice pret, din acest blestemat dedesert. Asa ca, in tinuta sa „office”, cu camasa lipita de pielea inundata de secretiile propriului corp, omul nostru se indreapta intr-o directie pe care crede ca a ales-o dupa niste considerente logice. Calculeaza cele patru puncte cardinale dupa pozitia soarelui si se indreapta catre ceea ce el crede ca este nordul geografic. Logica sa afost urmatoarea:Se indreapta acul orar in directia Soarelui,tinand ceasul paralel cu solul. Linia imaginara,bisectoare,care imparte unghiul dintre acul orar si ora 12 , ne va indica Sudul.

Aceasta presupunere se bazeaza pe cunostintele dobandite in locul in care oamenii invata sa isi construiasca intrun mod cat mai precis realitatea:scoala. Din pacate, realitatea noastra alternativa nu se supune legilor talcuite de mari invatati precum Isaac Newton sau AlbertEinstein. Soarele nostru nu este supus legii gravitatiei, iar continuumul spatiu-timp nu are nicio insemnatate in mirificul nostru univers. Punctele cardinale nu au relevanta aici, iar nordul nu duce laMarea Mediterana, asa cum am fi tentati sa credem daca desertul nostru
ar fi, cum am spus mai sus, Sahara. De fapt, individul nostru a demonstrat inca o data ca nu e capabil sa accepte o realitate data. Doar a adaptat-o la imaginile pe care i le transmit constant simturile, imaginea unui desert, cu furtuni ce apar din senin si dune de nisip. Apoi, a tradus toate aceste date in propriul sau cod cultural insusit in timp, in societatea in care s-a dezvoltat:dune+caldura+nis
ip=desert=Sahara. De ce sa se gandeasca tocmai la Sahara? Pentru ca cele mai multe informatii despre desert le are din aceasta arie geografica, din atlasurile scolare si documentarele tv care au popularizat aceasta zona neprielnica a planetei Pamant. Din nou, omul nostru este iluzionat de propriile conceptii despre ceea ce inseamna realitate. Reuseste sa inteleaga doar ceea ce a fost programat sa inteleaga.

Daca ne-am afla pe scaunul din dreapta a unei masini de raliu Subaru Impreza care l-ar depasi pe individul nostru cu o viteza de 200 km/h ne-am da usor seama care este, de fapt, produsul fictiv si care este natura obiectiva. Subiectul nostru cade in genunchi in urma darei de praf lasata de masina noastra invizibila. Si-a activat instinctul de aparare crezand ca cineva il ataca. Asta pentru ca a asociat sunetul motorului cu pericolul iminent. Bineinteles, si de aceasta data avem de-a face cu o imaginatie care joaca feste, la fel ca in cazul
atribuirii de sensuri geografice unui desert deloc pamantean. Frica se tranforma in panica si acum il putem observa alergand cu miscari spasmodice in cerc. Frustrarea situationala este refulata prin tipete si lacrimi, iar fasii din hainele sale scumpe prind aripi pentru cateva secunde in imponderabilitatea aerului uscat din proximitatea sa spatiala. Individul nostru este obisnuit sa isi verse nemultumirile pe ceilalti semeni. Dar in lipsa de „alti semnificativi” propriul corp este mai mult decat suficient. Sa il lasam pentru cateva clipe in propria sa
confuzie si sa ne intoarcem la momentul in care masina noastra de curse il depasea fara probleme si fara remuscari.

Atunci cand am trecut in viteza pe langa individul nostru, am avut grija sa aruncam un cutit la aproximativ 20 de metri distanta de locul in care acesta se ghemuia neputincios in asteptarea „pradatorului”. Uneltele sunt cele care l-au transformat pe om in stapanul planetei, fara ele dominatia sa asupra celorlalte specii din jurul sau ar fi fost irealizabila. Ca si in cazul situatiilor al caror actor principal este, omul atribuie lucrurilor sensuri si intrebuintari tocmai bune de exploatat. Daca mai devreme credea cu tarie ca va scapa din acest mediu indreptandu-se catre un Nord inexistent si de data aceasta omul nostruva avea tendinta sa foloseasca cutitul cu maner frumos mestesugit in propriul sau avantaj, sa il transforme intrun obiect al „evadarii”. Atunci cand simte lama fierbinte a sisului in palma, individul se crede binecuvantat de o divinitate pe care de cele mai multe ori o ignora sau o batjocoreste. Mai tarziu va reveni la aceasta stare constanta de nepasare fata de o abstractiune greu de inteles care, chiar daca ar exista, nu ii influenteaza existenta in niciun mod palpabil.

Asadar, inarmat cu un cutit, individul nostru se gandeste deja la noile posibilitati si oportunitati oferite de unealta picata din senin. In primul rand ea atesta faptul ca pe undeva prin apropiere este o asezare umana. Daca se inseala atunci obiectul se poate transforma foarte usor intro puternica arma de vanatoare care i-ar putea asigura hrana in caz ca izolarea sa fata de societate va dura mai mult de cateva ore. Dar prima optiune pare mai verosimila asa ca devine iar voios si isi continua drumul spre nordul-fantoma. Speranta este o idee la care oamenii adera foarte repede. Este o alegere foarte valoroasa atunci cand concretul nu are prea multe de oferit. Speranta este, deasemenea, o alegere profitabila si pentru cei care au o plaja larga de oportunitati in viata. De exemplu, exista o oferta variata de speranta in piata medicinei alternative si a jocurilor de noroc, metode onorabile care le asigura actorilor implicati surse rapide de profit. In ultimele secole, oamenii au reusit sa exploateze pana si lucrurile care nu au un corespondent material pentru a suplini cererea din ce in ce mai mare de speranta. Tehnologia a permis oamenilor sa isi perfectioneze formele de autoiluzionare, ajungand pana la forme alternativa de constructie a realitatii(extrem de rudimentare si de simpliste comparativ cu realitatea in care se zbate individul nostru acum), asa cum sunt retelele de socializare care impanzesc acum spatiul virtual denumit generic internet.

Revenim la magicianul nostru in devenire, care incearca sa presteze un numar imposibil de iluzionism cu ajutorul unui briceag incrustat intrun desert deprimant si infinit. El este prins acum in cliseul in care se scufunda majoritatea oamenilor atunci cand nu mai sunt sanse de scapare:speranta moare ultima. Cu lacrimi in ochi, bietul nostru om care cu cateva ore in urma era nepasator in fata ploii racoroase de primavara, isi taraste acum cu greutate corpul printre valurile de nisip vanturat cu viteza de un aer uscat si sufocant. Cutitul, care acum ii
atarna de neputinciosul sau brat drept, l-ar putea scapa de cateva zile de suferinta peste limitele acceptabilului. Dar demnitatea, de care deseori vorbeste cu patima in discutiile cu „altii semnificativi”, ii lipseste atunci cand este pus in fata unei probleme care cere mult curaj.

Invinsul nostru este sortit unui lung si dureros drum la capatul caruia va intelege gresit intreaga situatie: ca nu el este de vina pentru ceea ce se intampla. Desertul l-a rapus, realitatea a fost cea care l-a tradat.

De pe varful unei bombe asemanatoare cu cea aruncata peste Nagasaki in timpul celei de-a doua mari reglari de conturi intre oameni, conceptul de spatiu isi pierde sensul clasic. E ca atunci cand intri intro catedrala gotica si nu poti sa cuprinzi intregul spatiu al imensei bolte aflate la cativa zeci de metri deasupra ta. Ca sa aproximam mai bine efectul vizual incercati sa va imaginati respectiva catedrala gotica in picaj. Deasemenea, pentru acuratete, incercati sa va pozitionati undeva aproape de plafonul boltei bisericesti si sa rasturnati imaginea.

Daca ar fi sa ne aflam pe un punct fix al obuzului de cateva sute de kilograme, miscarea de rotatie a acestuia ne-ar oferi o perspectiva panoramica a realitatii alternative in care omul nostru si-a dat duhul intrun mod cat se poate de rusinos si nedemn.

Daca ne-am misca in cerc indeajuns de repede am reusi sa vedem in timp real desertul cu o vizibilitate de 360 de grade.

Daca bomba nu s-ar apropia constant de un punct fix de la sol, nu am reusi sa constientizam actul miscarii in care ne aflam.

Daca am putea sa micsoram viteza cu care bomba se apropie de pamant, am putea sa vedem un corp uman in descompunere care este in continua expansiune. Am fi supusi unei iluzii caci corpul nu se mareste, ceea ce
vedem este doar rezultatul apropierii de zona de impact.

Daca am reusi sa captam imaginea rezultata in urma coliziunii dintre punctul pe care ne aflam pe bomba si corespondetul sau aflat pe corpul omului nostru decedat am reusi sa observam microorganismele de tot felul
care au invadat acum acest spatiu care pana nu demult era inchis vizitatorilor nedoriti. Aceasta ar fi ultima imagine pe care am putea-o recepta din aceasta lume care are toate sansele sa devina cat se poate
de reala la un moment dat intro istorie viitoare sau trecuta.

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ion dragos pe Martie 14, 2010 la 9:39am
...exercitiu...reusit !...johnny walker...
Comentariu publicat de Luli pe Martie 12, 2010 la 3:36am
"universul emotional al unui individ nu cuprinde mai mult de 3-4 persoane intr-o viata" - iata, suntem pusi în fata unui fapt îpmlinit!.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor