EXPERIENŢE MISTICE. COMUNITATEA FERICIRILOR (CEZARINA ADAMESCU)

EXPERIENŢE MISTICE


COMUNITATEA FERICIRILOR

Ne îndreoptăm spre Comunitatea Fericirilor, „Les Beatitudes”, a cărei adresă este: Post Restante 88266, Via Split, Croatie.
În 10 noiembrie 1991, această Comunitate găseşte, în sfârşit o casă, nu departe de biserică. Este vorba de casa lui Bernard Ellie, care va deveni „Efes”.
Această comunitate este laică, fondată în 1973, în Franţa de către un diacon căsătorit, Efraim Croissant. Astăzi există 65 de case ale Comunităţii în întreaga lume.
La Medjugorje, Comunitatea Fericirilor este prezentă de circa 11 ani şi se doreşte a fi o Şcoală a Mariei în serviciul pelerinilor.
Vocaţia acestei comunităţi este contemplativă. Ea doreşte să aprofundeze tot mai mult Mesajele Mariei de la Medjugorje şi să-i primească pe acei care doresc să se înscrie la Şcoala Mariei în spiritul Medjugorje-lui pentru un timp mai îndelungat de rugăciune şi formaţiune spirituală.
În Mesajul din 25 iulie 1999 Gospa spusese:
„Dragi copilaşi,
Astăzi chiar mă reunesc cu voi, şi vă invit, micuţii mei să veniţi ca să mulţumiţi cu toţii împreună cu mine, pentru harurile pe care Dumnezeu vi le-a dat prin mine.
Doresc să vă fac să înţelegeţi că aici, vreau să realizez, nu numai un loc de rugăciune, dar totodată un loc de întâlnire a inimilor. Eu doresc ca Inima mea, Inima lui Isus şi inimile voastre să fondeze o singură Inimă a Iubirii şi a păcii.
Iată de ce, copilaşilor, rugaţi-vă şi bucuraţi-vă pentru tot ceea ce Dumnezeu a făcut aici, cu toate că Satan provoacă tulburare şi nelinişte. Eu sunt cu voi şi vă conduc pe toţi pe calea Iubirii.
Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea”.
N-o găsim acasă pe Sora Emmanuel, capela este în renovare iar o soră ne oferă câteva informaţii sumare. Casetele video costă enorm, 35 DM sau 17 dolari. O casetă audio costă 10 mărci germane.
Nu se poate vorbi despre Comunitatea Fericirilor fără a pomeni de Sora Emmanuel, această femeie care s-a dedicat în întregime cauzei Fecioarei şi care, neobosită scrie carte după carte, realizează emisiuni la Radio Maria, duce o activitate extraordinară de răspândire a mesajelor în lume şi pledează pe lângă autorităţile Bisericeşti pentru ca fenomenul apariţiilor să fie luat, în sfârşit, în consideraţie.
Cărţile sale despre Medjugorje sunt adevărate nestemate pentru cei care vor să aprofundeze fenomenul şi să trăiască în spiritul acestor locuri, chiar dacă nu vor ajunge niciodată acolo.
Şi într-aceasta constă adevărata şi minunata valoare incontestabilă a materialelor audio şi video editate de-a lungul anilor, că îi ajută pe cei care nu ştiu sau nu pot ajunge acolo, să-şi însuşească un bagaj de cunoştinţe sumar despre ceea ce se întâmplă acolo, cu date reînnoite la zi. Sora Emmanuel este „cronica vie” a Medjugorje-ului, pentru că trăieşte aici şi este la curent cu totul, este în legătură permanentă cu Gospa, cu vizionrii, cu preoţii franciscani, cu parohia, cu împrejurimile şi în special cu pelerinii veniţi din toate colţurile lumii, care o caută zilnic pentru a-i cere sfatul, alinarea, binecuvântarea.
„Nu vom lăuda niciodată suficient – spune Sora Emmanuel - baia de simplitate oferită la Medjugorje bietelor noastre minţi occidentale zdrobite de informaţii excesive, saturate de hârţogării inumane, secătuite de un intelectualism confuz, care ne ajută mai degrabă să ne pierdem direcţia decât să o găsim. O, cât de mult îmi place să mă scald în această baie! Ce vindecare!” (Sr. Emmanuel, Medjugorje, Anii 90, op.cit., p.334).
În cuvinte extrem de simple dar penetrante, care ajung direct la inima cititorilor săi, Sora Emmanuel a urmărit fenomenele şi le-a descris cu realism şi fineţe, dar fără efuziuni de prisos, editând cărţi în foarte multe limbi, iar cartea sa, „Medjugorje. Războiul, zi de zi” a descris în mod obiectiv, realitatea atroce a războiului iugoslav.
Ea a fost primită de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea care s-a arătat deosebit de binevoitor cu dânsa şi a binecuvântat-o de trei ori pe ea şi cărţile sale, îndemnând-o să-şi continue acest nobil apostolat prin scris.
Cu privire la Comunitatea Fericirilor, Sora Emmanuel, mărturiseşte în cartea: „Medjugorje, Anii 90...Triumful Inimii” - în capitolul „Un tovarăş căzut din Cer”:
„Comunitatea mea (a Fericirilor) are o foarte frumoasă tradiţie care întăreşte în mod activ legătura sa cu Biserica din Cer. La începutul fiecărui an, noi cerem unui sfânt să ne aleagă, iar el va avea sarcina de a se ocupa de noi pe timpul întregului an. El ne va proteja, ne va insufla calea cea bună pe care trebuie să mergem şi ne va introduce în propriul său har. Pentru a şti care sfânt ne-a ales, ne adunăm pentru a ne ruga şi, după ce îl invocăm pe Duhul Sfânt, extragem fiecare un bilet dintr-un coş plin cu bileţele îndoite cu grijă. Pe ele sunt înscrise nume de sfinţi şi de asemenea, câte o frază rostită de ei, sau câteva cuvinte care îi caracterizează. De asemenea, fiecare primeşte câte o sarcină, în legătură cu acest sfânt.
Este uimitor să constaţi în ce măsură sfinţii îşi iau în serios misiunea pe care o au faţă de noi, fiecare după personalitatea sa! Dacă cineva nu-l cunoaşte pe sfântul pe care l-a tras, aceasta va fi o ocazie de a-l descoperi şi de a se lăsa învăţat, edificat de către acest sfânt. Dacă deja îl cunoaşte puţin, aceasta va fi ocazia de a cunoaşte noi aspecte în legătură cu el şi, mai ales, de a-l lua ca tovarăş de drum.
E bine de ştiut că sfinţii sunt cei care ne aleg pe noi şi nu noi suntem cei care îi alegem. Este liniştitor, ca orice lucru care vine de Sus!
Această tradiţie s-a răspândit în multe părţi şi aflăm că în cutare familie, parohie, grup de rugăciune...un coşuleţ este trecut de la unul la altul cu ocazia întâlnirilor de la începutul anului!” (op.cit., pp.233-234).
Mărturisesc că citind această carte şi ajungând la capitolul respectiv, am simţit nevoia să-mi fac şi eu o „colecţie” de sfinţi, după modelul Sorei Emmanuel. În scurt timp, aveam deja o bogată recoltă cu peste 200 de sfinţi, de orice confesiune, căci această muncă m-a obligat să cercetez multe cărţi ale spiritualităţii răsăritene, mulţumesc Domnului!
Foarte multe persoane care m-au vizitat au dorit să-şi aleagă un sfânt şi uneori surpriza era atât de mare încât împărtăşeam împreună mesajul dat de acel sfânt solicitantului, ceea ce mă obliga să dau informaţii din „Vieţile Sfinţilor” sau din „Proloage”. Dar şi să-mi însuşesc unele cunoştinţe despre aceia pe care nu-i cunoşteam suficient, lucru pentru care-i sunt recunoscătoare Sorei Emmanuel.
Redau în continuare, spicuiri din această recoltă de sfinţi, cu gândurile şi învăţămintele lor.

ALEGEREA SFINŢILOR

SFÂNTUL CALINIC DE LA CERNICA:
„Cu mărire dumnezeiască împărtăşit fiind, părinte, goneşte întunericul sufletului meu, ca să laud după cuviinţă lupta ta cea bună împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi, a patimilor trupului şi a lumeştilor deşertăciuni.” (Din Slujba Sfântului Calinic).
-Roagă-te pentru izbăvirea de patima trupească.

SFINŢII IOACHIM ŞI ANA
„Ridică-te Ana, căci rugăciunile tale au ajuns la Tronul lui Dumnezeu. Lui au fost plăcute pentru că erau exprimate dintr-un suflet temător. Păcăinţele tale l-au mişcat pe Preaînaltul Dumnezeu; şi el, prin intermediul meu, îţi arată calea căsătoriei. Tu te vei căsători cu Ioachim, om cu inimă dreaptă, care trăieşte ca şi tine, cu frica lui Dumnezeu.”
-Roagă-te pentru ca soţiile să aibă copii.

SFÂNTUL ARHANGHEL MIHAIL
„Satana este puternic şi din această cauză eu caut rugăciunile voastre pentru cei care se află sub influenţa lui, pentru ca ei să fie salvaţi.” (Mesaj al Mariei la Medjugorje)
-Roagă-te pentru lucrătorii răului.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR (349-407)
„Când ne întoarcem în casele noastre, să întindem două mese: una cu bucate pentru trup, alta cu bucate din Sfânta Scriptură”.
-Roagă-te pentru cei care nu cinstesc Preasfântul Sacrament.

FERICITA ANGELA DE FOGLINO
„Cel mai mare bine al sufletului este pacea adevărată şi perfectă...Cine doreşte să aibă liniştea desăvârşită a sufletului, să caute a iubi pe Dumnezeu din toată inima, deoarece într-o astfel de inimă locuieşte Dumnezeu, care singur dă şi poate da pacea.” (Îndrumări despre mântuire).
-Roagă-te pentru cei care nu au pace în inimă.

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE (PUSTNICUL) + 356
„Nimic din lume să nu cinstiţi mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preţ veşnic; că puţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm ca şi cum am pieri, să îndrăznim şi să ne bucurăm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu este cu noi.”
-Roagă-te pentru cei care trăiesc în pustie.

SFÂNTA MELANIA CEA BĂTRÂNĂ
„Copii, înainte cu patru sute de ani s-a arătat că e ceasul din urmă” (1 Ioan 2,18). Pentru ce întârziaţi cu deşertăciunea vieţii? Temeţi-vă ca nu cumva să vină zilele lui antihrist şi să nu folosiţi (cum se cuvine) bogăţia voastră şi bunurile strămoşeşti.”
-Roagă-te pentru dezlipirea de bunurile materiale.

GIUSEPPE MOSCATI – medicul sfânt
„Mă gândesc la Maica Domnului care îngăduie să fie venerată cu titlul de Maica Domnului de pe Muntele Carmel, protectoarea familiei mele; am încredere în Sfânta Fecioară venerată cu acest titlu că îi întăreşte cu daruri spirituale pe muribunzi şi eliberează sufletele celor care au murit în Domnul.
Mă întreb: e o superstiţie să te îndrepţi cu gândul la atâtea icoane sau, exact, la atâtea titluri ale Maicii Domnului, în cursul unei singure rugăciuni, în timp ce te rogi Bucură-te Marie?” Inima, dimpotrivă îi spunea că e un dulce omagiu filial.
-Roagă-te pentru cei care nu spun Rozariul zilnic.

SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, REGINA ROZARIULUI – 7 OCTOMBRIE
„În cadenţa dulce şi odihnitoare a cuvintelor rugăciunii , tatăl şi mama se gândesc la grijile familiei, la copilul pe care îl aşteaptă, la problemele pe care le pun copiii mai mari. Peste toate aspectele vieţii familiale se revarsă lumina operei de mântuire înfăptuită de Cristos, şi în mod cu totul firesc, familia se încredinţează Aceleia care a intervenit în favoarea soţilor din Cana Galileii, mama iubitoare a Răscumpărătorului.” (Schillebeeskx).
-Roagă-te pentru a dobândi harul rugăciunii Rozariului.

SFÂNTUL LAURENŢIU IUSTINIANI (1381-1455)
„Cine nu se foloseşte cât mai mult îi este cu putinţă, de învăţătura şi harul Domnului dovedeşte că nu-l preţuieşte”;
„Un adevărat credincios al Domnului se fereşte şi de greşelile mici, pentru ca dragostea lui să nu se răcească.”
„Trebuie să evităm afecerile prea complicate: în treburile prea complicate se află întotdeauna şi coada diavolului.”
-Roagă-te pentru a evita chiar şi greşelile mici.

SFÂNTUL IOAN AL LUI DUMNEZEU (călugăr)
„Faceţi un bine, fraţilor, pentru voi înşivă”.
-Roagă-te pentru ca să poţi să te lepezi de tot ce-ţi prisoseşte şi să împarţi celor ce n-au.

Astfel sunt reflecţiile şi vorbele sfinţilor adunate de mine într-o lăcriţă, şi trase precum planetele pentru a-ţi afla norocul. Sunt uimitoare pentru că îţi dau răspunsuri exact la problemele care te frământă la un moment dat şi afli rezolvare. E ca şi cum cineva îţi ridică vălul de pe ochi şi începi să vezi limpede, nu numai cu ochii, dar şi cu inima, aşa cum spunea Antoine de Saint Exupery: „Limpede nu poţi vedea decât cu inima”.

*****

În 25 martie 1990, Sora Emmanuel fondează Asociaţia „Copiii Medjugorje-ului” (15 rue Joseph Lebrix, 76800 Saint Etienne-du-Rouvray).
Obiectul acestei asociaţii este de a răspândi mesajele Mariei prin toate mijloacele. Mi-au căzut în mână chiar şi exemplare ale unei reviste cu acelaşi titlu pe care le-am citit în drum spre Timişoara.
Tot Sora Emmanuel m-a învăţat acel neasemuit „Troc cu Maria” în cartea cu acelaşi titlu. „Este ştiut, între cei din cer şi cei de pe pământ, pot avea loc schimburi minunate. (Pelerinul Albert este cel care a inaugurat la Medjugorje aceste schimburi cu Cerul, despre care Isus îi vorbea Caterinei de Sienna:
Este vorba despre un contract spiritual care se încheie între om şi persoana din Cer, contract în care are loc un schimb mirabil de probleme: omul îi încredinţează lui Isus sau Mariei sau unui sfânt problemele lui iar acesta se ocupă de ele; în schimb omul se roagă după intenţiile celor din Cer.”
Câte haruri putem primi din acest schimb avantajos pentru noi!
Nici nu ne dăm seama pentru că, „afacerea” pe care o încheiem noi nu este ca oricare alta. E o afacere cu „Cerul”, care presupune deja că am dobândit un loc privilegiat acolo, încă din această viasţă.
„Dacă am putea profita, spune Sora Emmanuel, cât mai mult de acest dar pe care ni-l face Gospa: de a face schimb cu ea de intenţii!
Desigur intenţiile noastre nu corespund cu cele ale Gospei, nici nu s-ar putea altfel. În timp ce noi ne preocupăm de cererile lumeşti, ea ne umple cererile noastre spirituale, în care sunt cuprinse şi dorinţele noastre de sănătate, pace, convertire, viaţă lungă, etc.
Şi Gospa, acest , acest (Numele Miriam în ebraică, tocmai aceasta sugerează, dar şi ), ne pune la dispoziţie de îndată, exact ceea ce avem noi nevoie.
Cu delicateţea divină a Inimii Sale Neprihănite, ea ne poate procura harurile cele mai neaşteptate: împăcarea cu duşmanii, iubirea aproapelui nostru, chiar dacă acesta ne-a făcut rău, acceptarea crucii, a suferinţei, convertirea continuă, ascensiunea pe calea desăvârşirii.
La cel mai mic gest de bunăvoinţă din partea noastră, ea tresaltă de bucurie şi ne mulţumeşte în felul său delicat şi smerit, aducându-ne totodată o imensă bucurie sufletească. Iar bucuria aceasta nimeni nu ne-o poate răpi, căci ea vine de la Maica din Cer, cea mai bună împărţitoare a bunurilor şi fericirilor cereşti.
Şi mai presus de orice har, mai presus de orice bucurie, ea ni-L dăruieşte pe Însuşi Fiul ei Isus în chip de Prunc, în chip pe Învăţător, predicator, în chip de Mântuitor al lumii. Merită schimbul?” (op.cit. , pp.320-321).
Nu găsesc cuvinte să spun ce încântare mi-au provocat cărţile acestei remarcabile femei, măreaţă în smerenia sa şi umilă în măreţia sa, această vrednică slujitoare a Gospei care, ca şi Padre Slavko, nu precupeţeşte nici o clipă atunci când e vorba de a se pune la dispoziţia Gospei!
„Iată, spune ea, concluzia este clară: vizitele Mariei şi fantasticul capital de haruri pe care ele le aduc nu sunt rezervate câtorva puţini aleşi; nu, ele sunt pentru fiecare dintr noi, pentru voi cei care citiţi, pentru familiile voastre, pentru toţi aceia care îşi deschid porţile cele mai intime ale inimii lor cu această ocazie.” (op.cit., p.80).
Plecăm spre Casa Sorei Emmanuel, în cătunul Bijakovici, o casă albă, cu trei nivele, acoperişul oblic. Are câte opt ferestre de fiecare parte. În jur se află un cort pentru diferite activităţi în aer liber pentru atunci când timpul permit să se desfăşoare afară. Ne aflăm în mijlocul unei mici păduri de foioase. Şi aici, în mica pădurice, aflăm un crucifix din marmură albă, cu un Cristos răstignit, care arată cu indexul mâinii drepte spre Casa Sorei Emmanuel. Jos, la picioare, o vază cu trandafiri roşii.
Cele trei rugătoare ale grupului nostru încep un Rozariu lângă acest crucifix. Când ne ridicăm să plecăm de acolo, o vedem pe Sora Emmanuel care ne salută de departe şi urcă într-o maşină la treburile sale. Ce păcat că nu ne-am putut împărtăşi din darurile aceste femei, am scăpat un bun prilej de convorbiri spirituale.
În mesajul de ieri, 25 aprilie 2001, adresat Marijei, Gospa spune:
„Dragi copii, astăzi încă vă invit la rugăciune. Copilaşilor, rugăciunea face minuni. Când vă simţiţi obosiţi şi bolnavi, şi nu vedeţi nici un sens în viaţa voastră, luaţi Rozariul şi rugaţi-vă, rugaţi-vă, până ce rugăciunea devine pentru voi o fericită întâlnire cu Mântuitorul vostru. Eu sunt cu voi, mijlocesc şi mă rog pentru voi, copilaşilor. Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea.”
Ce bine e aici: linişte, pace, cântec de păsări peste murmur de rugăciune. Glasurile noastre se îngemănează cu cele ale mierlelor şi ciocârliilor.
Marta spune că în primii ani ai apariţiilor pe Krizevac, în locul crucii care a dispărut, s-a văzut o mare lumină şi în ea era Sfânta Fecioară!


*************


Joi, Ziua a V-a, după amiază. Mâinile Zdravkăi

Mergem acasă, mâncăm, ne odihnim, bem cafea pe terasă. În faţă se văd munţii, Crucea pe pe Krizevac. Aici solul e pietros întregime iar bosniacii cară pământ cu sacii, cu roabele sau cu lădiţele şi-l întind în micile grădini din jurul casei lor. Îşi cultivă ardei iute, varză, cartofi, tot ce se poate cultiva ici. Din ardei fac boia pentru vânzare. Puţinul pământ pe care-l au, îl gospodăresc judicios şi-l preţuiesc cum se cuvine. Ei au un adevărat cult al grădinilor, ca şi bulgarii şi al florilor crescute în ghivece, peste tot. La gazda noastră sunt zeci de asemenea ghivece cu flori din care recunosc: muşcate, frezii, panseluţe.
Curtea e cimentată, dar în şănţuleţul foarte îngust, de câţiva centimetri de la mijloc, ei au plantat panseluţe pitice. Gard de fier forjat, porţi duble prin care intră o maşină veche, portocalie, nu ştiu ce marcă, Ford poate. Gazda, proprietarul e taximetrist.
Femeia, pe nume Zdravka este infirmă de ambele mâini, de una din mâini puţin mai jos de cot, iar de cealaltă, de toate degetele şi de o parte din palmă. În total, cred că are două cioturi de degete, cu care face toată treaba în casă! Casa e frumoasă şi mare, curată, îngrijită, grădina la fel. Ieri a răsădit ardei şi flori în grădiniţa din curte. Face cu aceste două cioturi ceea ce noi nu facem cu zece degete şi cu antebraţe puternice. Are o agilitate deosebită şi nu se sfieşte să umble cu mâneci scurte, din care ies cele două mâini infirme. Rupe cuvinte în mai multe limbi şi e gazda românilor atunci când aceştia vin în pelerinaj. I s-a dus buhul şi toţi românii trag la ea, ca la han.
Zdravka este o femeie cu frica în Dumnezeu, devotată Gospei, dăruită total lui Isus. Ea nu uită că: „Pentru fiecare nenorocire, Dumnezeu a pregătit o îndurare, un har, şi a ascuns-o în Inima Neprihănită a Mamei Sale.”
La fel ca şi cealaltă gazdă, Jelena, Zdravka a învăţat din cuvintele Gospei: „Dacă este cineva aici care vă cere ceva, daţi-i”. Ea de asemenea, a aflat că Dumnezeu le va răsplăti şi pentru fiecare pahar cu apă dat pelerinilor care vin aici şi s-a pus în slujba lor, cu mijloacele sale.
Zdravka ştie în inimă despre avertismentele lui Dumnezeu, date mai cu seamă pentru aceste locuri, în care unii ar putea profita de gentileţea pelerinilor: „Vai de cei care caută să ia totul de la cei ce vin şi ferice de cei de la care se ia!”
Nu ştiu care sunt posibilităţile materiale ale Zdravkăi, bănuiesc că destul de modeste, dar Dumnezeu înmulţeşte însutit orice gest de bunăvoinţă din partea omului.
Luni, Zdravka ne-a invitat la masă, seara, ne-a aşteptat şi ne-a omenit cu o supă gustoasă cu găluşti, friptură de miel, plăcintă, prăjituri, vin, pepsi. Probabil era Paştele Blajinilor când şi la ei se face pomenirea morţilor, căci au un cult special al morţilor. Ne-am rugat pentru părinţii ei. Domnul să-i dea Zdravkăi şi soţului ei însutit pentru tot ce ne-a oferit aici.
Zdravka, în simplitatea ei de ţărancă plină de bun simţ ancestral, este cu adevărat un apostol al iubirii şi al bunătăţii evanghelice.
În 25 februarie 1997, Gospa a spus: „Vă invit, copilaşilor, ca în acest timp să vedeţi cine are nevoie de ajutorul vostru spiritual sau material. Prin exemplul vostru, copilaşilor, veţi fi mâinile întinse ale lui Dumnezeu care caută omenirea.”
Mâinile Zdravkăi! Aş putea să spun: jumătăţile de mâini ale Zdravkăi, pe care Dumnezeu le prelungeşte şi le face zdravene, puternice, fără seamăn pentru a-şi îndeplini lucrarea prin ele!
******
Cred că e ora 18,00 şi în Biserică se spune Rozariul în croată, ca în fiecare zi la această oră de seară. Liturghia se seară, solemnă, comunitară, concelebrată în mai multe limbi, este un moment de mari haruri la Mejdugorje.
Imediat după apariţia zilnică - ce are loc în timpul Rozariului – Liturghia în limba croată este momentul unei puternice acţiuni a Duhului Sfânt, în care Dumnezeu dă haruri de transformare în profunzime pentru a-i sfinţi pe discipolii Mamei Sale; pentru ca Duhul Sfânt să vină să locuiască în noi şi să ne conducă spre sfinţenie. Acolo Îl vedem pe Dumnezeu oferindu-Se în Sacramentul Euharistiei, acolo ne putem uni cu Creatorul nostru.
Vicka spunea: „Gospa spune că momentul cel mai important al vieţii noastre, momentul cel mai sfânt este acela când Îl primim pe Isus viu în inimile noastre. Ea ne cere să ne pregătim în timpul Liturghiei pentru a-L primi pe Isus cu tot respectul necesar.”
Iar vizionara Marija a declarat: „Gospa spune că centrul vieţii noastre trebuie să fie Sfânta Liturghie. Ea ne cere să participăm zilnic, dacă este posibil. Liturghia este forma de rugăciune cea mai înaltă şi cea mai puternică. Acolo Dumnezeu ni se dăruieşte. Euharistia este cea mai intimă şi mai puternică întâlnire pe care noi o putem avea cu Dumnezeu.
Noi întâlnim acolo nu preotul, nu pe oameni, ci pe Dumnezeu Însuşi. Liturghia trebuie să fie pentru noi o experienţă cu Dumnezeu. Pentru a putea să ne întâlnim cu Dumnezeu, trebuie să ne pregătim în rugăciune.”
Am ajuns cu meditaţia la Misterul Morţii lui Isus, căci începe vioara să plângă patetic, la fel ca în fiecare seară. Stau afară pentru că biserica este plină şi până am coborât de pe munte s-au ocupat toate locurile, chiar şi cele în picioare. Tot ce se întâmplă înăuntru este transmis prin difuzoare şi se aude perfect. Oamenii îşi fac şi aici devoţiunile, practicile de pietate, primesc chiar şi Sfânta Împărtăşanie.
Sună clopotul de ora 19,00. Văd oameni în genunchi, pe ciment sau direct pe pietriş. Eu nu sunt vrednică de aceste mortificaţii.
Astăzi, pe Podbrdo, am urcat destul de uşor, faţă de ieri, dar coborârea a fost anevoioasă, pentru că îmi fugeau picioarele pe nişte pietroaie ascuţite, mari, abrupte. Numai Dumnezeu mi-a apărat gleznele, să nu mi le frâng.
Pe acest drum stâncos, plin de bolovani se află implantate în piatră, la fel ca şi pe Krizevac, de data aceasta, Misterele Sfântului Rozariu şi la fiecare Mister, o Staţiune cu scene din Noul Testament, unde ne opream, făceam câte o meditaţie, ne rugam, cântam un cântec marian şi iar porneam la drum.
După al V-lea Mister de Bucurie, pe un drum lateral, se află un loc de reculegere şi meditaţie, cu o troiţă neagră, un crucifix cu Isus răstignit, alte două cruci albe pe care pelerinii îşi agaţă ex-voto-urile. Peste tot sunt plăcuţe în mai multe limbi care te invită să păstrezi liniştea. N-ai să auzi strigăte, chiote, vociferări pe munte. Oamenii se roagă, pun bileţele cu cereri şi dorinţe la cruci, sărută şi venerează crucifixul, stau în genunchi, ceea ce facem şi noi.
Magdalena iar se prosternă cu faţa în jos dinaintea crucifixului, e modul ei de a se ruga. Pe drum am văzut o femeie oarbă, cu un baston alb, care se întorcea, la braţ cu soţul său de pe munte, printre pietroaiele aspre. Cum de reuşea, este un mister pentru mine. De asemenea, am văzut mulţi, foarte mulţi infirmi, în cârje, bastoane şi ieri, pe Krizevac, am văzut un scăunel-targă pentru infirmii care doresc să urce muntele, ajutaţi de alţii.
Nu sunt vredniucă, nu sunt vrednică, nu sunt vrednică.
„Nu sunt vrednică a strânge/ nici sudoarea Lui de sânge” – scriam eu mai demult. Grupul nostru a urcat noaptea pe Podbrdo şi chiar pe Krizevac, de mai multe ori, întorcându-se spre ora 2 noaptea, într-o beznă perfectă, luminată doar de stelele care cădeau, aşa cum mi-a povestit Magdalena.
Podbdro – locul unde cad stelele – duium!
„În perioada primelor apariţii, Marija povesteşte că, în cursul unei novene, în a doua noapte, sătenii, adunaţi pe colină în timpul cât s-a desfăşurat apariţia, au văzut cum stelele cădeau din cer. Ele se îndreptau către locul unde se afla Gospa, ca şi cum prezenţa ei le atrăgea ca un magnet. Stelele alunecau pe ea, alcătuind un fel de mantie de lumină, apoi cădeau pe pământ. Atingând solul, ele se îndreptau din nou către cer, multiplicându-se la infinit. Sătenilor li s-a făcut frică văzând stelele căzând astfel din cer şi unii au început să ţipe (ca la Fatima pe 13 octombrie 1917!). Ei spuneau:
Spiritul de jertfă şi de pocăinţă al pelerinilor sunt mai puternice decât teama şi oboseala. Chiar şi Lili care e ca mai vârstnică din grup a reuşit această performanţă, cinste ei! Cu o hotărâre şi o voinţă care depăşeau orice bariere, a cutezat să urce muntele în plină noapte, deşi a alunecat şi a căzut, s-a rănit, s-a murdărit pe haine, dar ce mai conta? Se învinsese pe sine, ajunsese în vârf, cucerise muntele!
Mă aflu iar în rotonda de afară, pe una din băncile amfiteatrului. Nu văd, dar îl aud pe Padre Eusebio, cum citeşte Sfânta Scriptură de azi în limba română, cu scena în care Nicodim şi Isus se sfătuiesc în Grădina Măslinilor.
Aici se săvârşesc sfinte liturghii concelebrate în aer liber, pentru popor, care se adună jos, pe esplanadă, pe terenul destul de întins ca să încapă câteva zeci de mii de oameni.
Se citeşte deci, Sfânta Evanghelie în 8-9 limbi.
E bine aici, pe această scenă circulară cu o cupolă mare drept acoperiş, din prelată groasă, albă, întinsă pe vergele, în formă de raze.
Autocare cu turişti vin şi vin de la distanţă, îndreptându-se spre biserică. Soarele, în retragere, mă atinge pe obrazul drept, mângâindu-mi pleoapele.
Un preot german urcă pe terasă şi ne oferă Trupul lui Cristos în timp ce se cântă un cântec euharistic.
Nici n-am observat când s-a prăvălit soarele în canion lăsând în urmă o lumină orange, ca un cântec de despărţire.

*****
Mergem la casa unor surori, după liturghie. Este o comunitate mariană foarte aproape de locuinţa Zdravkăi. Am trecut de atâtea ori pe lângă această casă, dar fiindcă porţile sunt înalte şi nu se vede prin ele, nu puteam bănui ce oază de linişte se ascunde aici.
Ne întâmpină Melinda – fata care a tradus în româneşte Adoraţia de astă seară, căci şi astă seară, joi, a fost adoraţie la Prea Sfântul Sacramernt. Ea cântă la vioară. Este cântecul acela patetic pe care-l auzi sfâşietor, atunci când Isus moare pe cruce. Melinda este o fată drăguţă, brunetă, delicată, subţirică, vioaie, cu obraz luminos şi un zâmbet fermecător.
Suntem primiţi de Madre Rozalia într-o comunitate de carismatici. În această comunitate mariană, luăm cina frăţească, surorile servindu-ne o ciorbiţă gustoasă, apoi un fel de pizza cu spanac şi brânză, salată de fructe şi pişcoturi.Totul e foarte proapăt şi apetisant, aşa că mâncăm cu poftă.
Cântăm şi ne bucurăm împreună: Dumnezeu e cu noi!
Melinda e cea care susţine partea solistică de vioară la Sfânta Liturghie şi la adoraţii. Cântă şi din gură, are o voce plăcută, frumos modulată, cu un ambitus larg şi impostaţie deosebită. Tot ea traduce partea de adoraţiune în limba română.
Reţin ceva din adoraţia de astă seară:
„Isuse, Tu ai întotdeauna timp pentru mine, eu însă nu am timp pentru Tine, decât atunci când îmi aduc aminte.”
Şi: „Noi aşteptăm minuni să se producă. Dar minunea cea mai mare trebuie mai întâi să se producă în mine şi nu în afara mea.”
E adevărat. Nu poţi vedea minunile din afară, din exterior, decât în măsura în care s-a produc o minune în tine, o minune care să-ţi transforme viaţa radical, să te facă să-l pui pe primul plan pe Isus şi mai apoi, celelalte lucruri care se vor adăuga.
Şase pelerini din grupul nostru au plecat pe Podbrdo să-şi ia rămas bun de la Gospa, căci este ultima seară petrecută aici. Am rămas singură, pot să-mi aşez gândurile picuri-picuri.
E atâta linişte că-mi ţiuie urechea. Mâine vom celebra Sfânta Liturghie la Comunitatea Cenacolo, la ora 8,00 în limba italiană.
Am reuşit să-mi cumpăr o casetă video cu Padre Jozo Zovko, care se intitulează: „Eco la tua Madre!” Sunt meditaţii în italiană şi adoraţii la Prea Sfântul Sacrament. Sper să fie şi o binecuvântare.
N-am cumpărat încă o casetă cu Padre Slavko Barbaric şi sper ca măcar mâine s-o pot dobândi.
Dar, în genreral, Gospa mi-a dăruit tot ce mi-am dorit.
Ba şi ceva pe deasupra.


*****


Teolog CEZARINA ADAMESCU
5 MAI 2010

Vizualizări: 407

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor