Expoziția lui Rani Ghilat * - Corozie

 

Natura naște, construiește și în clipa următoare începe să-și distrugă creația, conform legii entropiei universale. Orice obiect fie viu fie el neînsuflețit se va întoarce în haosul primar.
Corozia este și ea un proces de uzură a materiei atacată de mediul înconjurător.
Artistul ceramist Rani Ghilat folosește această noțiune aplicată la lumea noastră ierarhică, materialistă și de multe ori anti -socială.O expoziție recent deschisă la galeria Bar Yochai 5 din Tel Aviv **  
supune spectatorul la o serie de probleme legate de dilemele existenței într-o societate complexă, afectată de constrângeri, educație, etică sau poate de lipsa acestor valori. 


Artistul nu oferă soluții, deși pe podea a instalat o potecă de aur (urme de pași produse din porțelan aurit), pe care nu vom îndrăzni să pășim pentru  că instinctiv percepem fragilitatea acestui mediu. În schimb spațiul galeriei este umplut de grupe de obiecte , care nu dialoghează între ele, așa cum societatea noastră este separată în caste care nu se intersextează. Separate de grupurile de porțelan alb găsim obiecte aurite care cer să reziste "coroziei". Porțelanul și aurul sunt materiale nobile folosite dealungul istoriei la decorat și împodobit, cu precădere în casele oamenilor bogați din Asia și Europa. 
Ceramica poate rezista milenii, la fel și aurul. Sunt simboluri ale vieții veșnice hărăzită zeilor. Materiale greu de manipulat care cer atenție și multă îndemânare. Temperaturi înalte, chimie, ardere reductivă ...
Artistul obligă materialul să i se supună în forme care imită natura, spirală, cochilie, embrion, un arbore care  trimite spre cer ventuze și tentacule sugerând o ființă extraterestră. Poate agresivă prin contrastul cu formele netede ale unor ciuperci inversate, care cresc din cer spre podea? În alt colț trecutul se reflectă în forme de piramide aurite înconjurate de obiecte ovoidale, ca niște farfurii zburătoare care se odihnesc și defid timpul, aterizate din neant, acolo în deșert. Iată o axă spațiu-timp care neagă feneomenul coroziei. Ne vom întreba...cine e supus coroziei? materia nobilă sau poate noi  cei care nu aceptam diversitatea, vecinul, noutatea, schimbarea moralei.



Artistul pedepsește porțelanul cu care are o relație ambivalența ce dragoste și ura. El modelează porțelanul care refuză să i se supună. Orice ceramician știe că lutul are "memorie", el ține minte forma să anterioară și vrea să revină la ea. Își aratărănile, bulele de aer ascunse în trup și se împotrivește remodelării. Se lasă încovoiat dar tinde să revină la ce a fost. Plat fiind se va curba după cum dictează gravitația . Se va usca și se va chirci ca un bătrân încă în viață. Este o lupta perpetuă între artist și materie până la împăcarea lor prin foc. De multe ori artistul renunță la nazurile materiei și o acceptă. Înțelege defecțiunile și "voințaporțelanului". Un perfecționist sau un filosof va produce intenționate defecte operei sale  pentru  că numai divinitatea este perfectă în creație, omului îi este interzisă. Flacăra cuptorului domolește pasiunea lutului și înlănțuie în materie spiritul artistului. Această transformare este ireversibilă și din acest moment începe destrămarea  lentă...întoarcere la haos. 

Dar în materia arsă rămâne o frântura de spirit, imaginație,  o bucățică din memorie, suntete și lumini, glasuri, vaiet dar și strigăte de triumf. Ar trebui scrisă o muzică a lutului ars, o simfonie a esteticii care crește din pământ și se termină sub ochiul cercetător al consumatorului de frumos. O femeie din public se apleacă și ridică un obiect primar, o formă embrionară, neaurită, o ține în brațe un timp, o leagănă și zice: "e ca un prunc"... apoi o așează cu grijă la loc, pe podeaua rece lângă ceilalți prunci frați, fiecare de altă vârstă și altă formă. La fel, dar fiecare altfel. 

Expoziția propune o privire asupra coroziunii umane, a nedreptății sociale, a contrastelor dintre sărac și bogat fără să aducă soluții ci doar o teribilă întrebare: oare cel diferit, diferit este sau poate că eu însumi sunt cel ieșit din comun? Și cum definim noțiunile de "normal" și de " frumos" , nu-s oare ele ficțiuni, convenții sociale impuse, derivate din jena de a recunoaște și a accepta existența celui diferit de noi?



*  Artist ceramic, absolvent al academiei Betzalel- membru al galeriei Shlouche Shloshim- Tel Aviv
** curatorul expozitiei:  Esti Drori

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor