Extatic arzând în magica îmbrăţişare

C-o singură privire
am scrutat zările.
Apoi, cu mâna stângă – încrezătoare –
am ferit din cale munţii,
iar cu mâna dreaptă – gingaş,
am strâns la piept – verdele pădurii.
Şi-apoi – în zbor lin –m-am avântat,
pe cele mai înalte culmi de vis.
Doamne! Cât de sus!

Da!
Ce-a fost mai greu am izbăvit –
Dar cât de greu m-apasă... gândul nerostit!
Pare de ne-nţeles – şi parcă-ţi văd
ochii mari întrebători...
Dar cine poate şti – taina cântului – unei viori?!
Port în suflet cea mai grea povară,
Nemărturisita-mi iubire –
Suferinţă atât de dulce şi-atât de amară!

Şi ca un refren – cântu-i sfios –
Aprinde-o flacără în trista-mi privire...
“Nici o furtună nu-mi poate sta în drum!”
Şi-aprigei dorinţi – stavilă să-i pun?
Nicicum?!

Tremurând, mi-am adunat în “albie dorinţa “
şi te-am privit!
Inima-ţi visătoare – ocean de iubire –
Şi-a deschis adâncu-i tăinuit.
Sufletul meu – căutându-te –
Însetat a băut din izvoarele tale.

O, Zei!
Niciodată n-aţi văzut
Două culori amestecându-se dureros...
Ca două flăcări de mătase –
Extatic arzând – în magica îmbrăţişare!
Dezlănţuire tumultoasă,
Prinsă-n vrăji crepusculare.

Nimic nu pare de ne-nţeles...
Când două inimi – devin un singur trup de vioară –
Strunind furtunos...acelaşi cântec al inimii...
Sfântă comoară!

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor