Cum  povestesc izvoarele, seara!

ecouri stranii…

Doar copacii şi iarba 

se  cutremură de zbuciumul

arterelor nevăzute / care

umezesc buzele trandafirului,

ochii fecioarei la

spovedanie.

 

Pe patul alb, de spital,

fântânarul conectat la perfuzii

crede că aude murmurul apei/

Îl caută într-un vis nedesluşit

cu peşti pândind stelele căzătoare şi luna plină,

dar  susurul bănuit undeva, în adânc

nu trădează izvorul…

- Cum, Doamne, s-a întâmplat?!

Aduceţi-mi degrabă cumpăna din lemn de corn,

cumpăna mea cu fir de argint -

tovarăşii mei de-o viaţă/ şi

veţi vedea izvorul strălucind/ E aici,

îl aud, îl simt cum se zbate să iasă

în cântecul ursitoarelor

gata să-şi înfrunte destinul

Începeţi săpatul! Noi

nu ne-am înşelat niciodată!

 

 Acum inima mea jinduieşte…

păstrez partea mea de lacrimi

primiţi partea mea de bucurie

în căuşul cu apă din izvorul

pe care mai marii lumii

nu l-au căutat / ei, mereu însetaţi

de putere

 

În iarbă,

în visul fântânarului,

izvoarele…

    

 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor