Te pierd și nu e prima oară,
Mă rog să stai și nu e chip...
Te-am cunoscut în primăvară;
Ca-ntotdeaun-a fost un ”clic”.

Ești partea din recent tumult
De încercări, valorizantă;
Crezând c-a minte-un jurământ,
Ne face viața trepidantă.

Nici nu încerc mai mult să dai,
E-ndeajuns, la ce obțin;
De-ai fi jurat pe drept, să stai,
Mă linișteam, scăpam de chin.

E plină lumea de frugale
Cu zbor neîntrerupt, de vise,
Cu înfruptări printre escale,
Cu infinituri des promise...

Doar singur timpul ne discerne
Și-ntoarce din pedepse date,
Când trupul frumuseți își cerne
Și pierzi sublimuri câștigate.

Să nu-ncerci să cerșești trecut
C- ”a fi ”e un... infinitiv;
Ce-ai cumulat în petrecut
Se scade-n fizic, la activ!
31.07.2010

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor