„Nu vreau să-mi oferi totul, vreau doar să te aud cum îmi bați în piept.”

 

- Să nu mă cerți c-am început clondirul

În care-ai strâns esența de magnolii,

Dar vino, tu, astâmpără-mi delirul

Să-ți scriu poeme-albastre-n lungul colii

 

Cu rimă-mbrățișată ca în noaptea

De mai când îți frângeam flămând mijlocul

Și ne-am oprit o clipă-n lun-a șaptea

Să reluăm și mai puternic jocul.

 

De ce-ți respir parfumul cu ardoare

Prin ploaia disperării? Fără tine

Mi-e inutilă primăvara, doare,

Iar fluturii se-mpiedică-n stamine.

 

- N-o să te cert, iubite, adevărul

Îl știu de-atunci, când goală pe zăpadă

Visam că-n rai o să-nflorească mărul

Și numai Dumnezeu o să ne vadă.

 

Ce anotimp nehotărât și verde,

Tot mai era și tei nebuni de floare

Pe sânii albi veneau să mă dezmierde

Cu sărutări păgâne. Ce răcoare

 

Era pe-atunci, și azi trăiesc delirul,

La pietul tău aștept o dimineață,

N-o să te cert c-ai început clondirul

Că vina ta-i de dincolo de viață.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor