Farmecul inocenţei uitate de lume şi de Dumnezeu

Noaptea alene se lasă
Cu roşu în asfinţit,
Noaptea-i tăcut somnoroasă
Iară eu alerg grăbit.

În căsuţa mea cea dragă
Se-aud doinele pe rând,
Şi-o fată cu ochi de şagă
Mă aşteaptă surâzând.

Iubita mea e cum o ştii,
Ea nu-i din lumea mare,
Din mâna ei nasc bogăţii
Şi curg mărgăritare.

În ochii ei de te-adânceşti
Minciună nu ai să găseşti,
Privirea ei de cer senin
Este un zâmbet clar şi lin.

Iubita mea îmi dă fiori,
Frântură din natură.
Ea are zâmbetul de flori
Cu obrăjori ca doi bujori.

Iubita mea e zâmbitoare
Şi mândră este ca o floare,
Dar ce n-aş da eu pentru ea,
Îmi este dragă şi-i a mea.

Iubita-n vogă de acum
E numai naşparlie,
Iar inocenţa e un scrum
Şi fără…poezie.

Poezia a fost publicată în cotidianul "Naţional", pe care acum am reasamblat-o.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor