FATA IN FATA, text pentru teatru, Marius Th Barna
















MARIUS THEODOR BARNA


FATA IN FATA


text pentru teatru*



1999




*Prezentul tex reperezintă adaptarea pentru scenă a scenariului de film cu acelaşi titlu. – Aut.







Spaţiul principal de joc: casa Petroni este un interior de casă posibilă a fi construi cu (sau fără) un nivel şi având mai multe dependinţe:
dormitor, salon cu tv, birou Victor cu: computer, fişe, dosare,
cameră de scris-Ioana sau camera de lucru a ei, un interior unde
fişele de pe pereţi refac atăt o istori reală intersectată cu
una personală, căt şi una literară într-un laborator de scris. O
dezordine tipic intelectuală, intr-un spaţiu năpădit de cărţi,
unde obiectele se amestecă de multe ori chiar hazos.

O mare parte din spaţiile investigate de reporteri: redacţie ziar, sat, trecători, etc vor apărea pe scenă pe tv. Soluţia punerii în
scenă:tv-simplu, tv-ecran, etc,
şi
componenţa programelor tv când tv este în planul II va aparţine
directorului de scenă. Spaţiul oraşului, în timpul “evadării”
lor, va apărea pe scenă efectiv prin căteva minime sugestii.


ACTUL I

Scena 1

Dormitor. Dimineaţă. Primele raze de soare luminează patul unde sunt intinşi Ioana şi Victor. Dorm. Uneori, poate pentru că visează, buzele lui
bolborosesc ceva. Ea care a deschis ochii zâmbeşte cu înţelegere
şi dragoste. Liniştea dimineţii. Mâna lui lasată pe umărul ei.
Un zvâcnet uşor, ca şi cum ar simţi mişcarea corpului ce vrea să
se eliberezeze de greutate. Femeia urmăreşte şoaptele bărbatului.
Buzele ei le repetă...

IOANA: Cine, e iubitul meu?

VICTOR:hm…

IOANA: Grasu’,…grasule!

Ora exactă la radio. Buletin de dimineaţă. De undeva de departe vocea comentatorului radio transmite în vervă:

COMENTATOR (OFF): .....Cazul zilei la VOCEA BUCUREŞTIULUI! Ziarul Desteptarea României dezvăluie pe prima pagină statutul de informator al Securităţii
al publicistului Victor Petroni. Soţul cunoscutei dizidente Ioana
Petroni, a fost racolat de peste douăzeci de ani de zile.
Rapoartele sale au ca suport principal chiar activitatea celei a
cărei apropiat a fost o viaţă întreagă........

Ea nu-l mai trezeşte. Degetele ei învârt precipitată butonul aparatului de radio. Fără succes. O avanlasă de hit-uri se
amestecă între ele.....Işi aprinde o ţigară. Nedumerită face
căţiva paşi prin cameră. Soţul care doarme încă în p
at.
Lumina dimineţii
umple camera pe care ea a părăsit-o




Scena 2

Salon. Ea se apropie de televizor. Apasă mecanic telecomanda. Revista presei prezintă în imagini câteva fragmente cu Victor şI Ioana în
urmă cu căţiva


Crainica Tv....Iată-i la o lansare de carte....Iată -i într-un grup aflat în vizită

obligatorie organizată de comunişti într-o forjă....Iată-i premiind căţiva copii pioneri...Cărţile ei interzise...In 1983, volumul Semne la
Universitate! Iată casa lor flancată de poliţişti care gonesc un
trecător...Iată-i oferind flori la revoluţie unor militari in
timpul revoluţieie ..Iat-o pe doamna Ioana, pri9mind titlu de
Doctor Honoris Cauza al Universităţii din Bucureşti....Iată-l pe
Victor conducând o şedinţă de redacţie la ziar in timpul
mineriadei....Iată, în sfărşit informaţiile scrise, de mână,
de către Victor Petroni....

IOANA: Să vezi şi să nu crezi….

CRAINICA TV: Ioana şI Victor au reprezentat cuplul ideal de artişti talentaţi şi afirmaţi la sfărşitul anilor 70
care şi-au manifestat in scris opoziţia faţă de regimul comunist
din Romănia. Ei s-au aflat apoi permanent în opoziţie, chiar şi
după Revoluţie fiind deosebiţi de prompţi în a sancţiona orice
abatere de la principile democraţiei!

Pe ecran apar fragmente din scrisori însoţite de adnotările şi însemnările celui ce le verificase: ....soţia mea scrie numai la maşina Olivetti...este iritată cănd trebuie să o prezinte
pentru controlul anual la poliţie...nu suportă lipsa cafelei, este
deosebit de nervoasă....schimbul de materiale destinate postului de
radio duşmănos Europa Liberă se realizează la coaforul de pe
strada .....frecventat de o funcţionară a ambasadei......

CRAINICA TV:...aflăm astfel ca dna Ioana Petroni nu suportă ciorapii de damă indigeni, intenţiona să facă greva foamei când i s-au scos
de pe piaţă şi din bibloteci volumele şi nu putea să aibă
copii din cauza unui avort efectuat în studenţie....

IOANA: Vino incoace! Să vezi ce mizerie!….Formidabil ce porcărie!

VICTOR: Ioana! Lasă-mă să-ţi explic....

IOANA: Oh...Nu! Cum să-mi explici!...Adică trebuie să-mi explici?

E necesar să-mi explici?...Inseamnă că este adevărat? E adevărat?
Spune! SPUNE!.....

VICTOR: Dacă vei şti împrejurările, mă vei inţelege...

IOANA: Innebunesc! Deci este adevărat?! Le-ai spus totul despre noi?....Lor?....Despre noi? Mine? Ce vroiam să scriu ? Ce
plănuiam?......

VICTOR: IOANA!

IOANA: maşina de scris...cafeaua...ciorapii...totul ? Le-ai spus şI

cum te alintam?..cum ne iubeam....obiceiuri?...Imposibil?...de ce?...

VICTOR:...am fost silit.....

El îngenunchează în faţa ei care fără vlagă încearcă să-l respingă...

IOANA: Dumnezeule!...Ingrozitor…Nu se poate….şi ai tăcut…atâţia ani…tu realizezi? Sunt tâmpită?!?….ticălosule….Doamne…Căt
rău ai putut să faci....Oh....Nuuu...Eu?!? Dar şi
alţii....ALŢII!?!...în ce fundătura i-ai băgat....Cât rău?
Cum?…De cănd?….Nu mai ştiu cum mă cheamă….Doamne?!?

CRAINICA:...ziarul anunţă că a intrat în posesia unui pachet consistent de note informative ce conturează personalitatea Ioanei Petroni mai complex
şI mai minuţios decăt orice biografie...de la preferinţa pentru
vinul de coacăze al autoarei şI până la flirturile din
tinereţe...de la opţiune pentru o anumită ojă şi până la
laboratorul de creaţie al autoarei…

Ioana se ridică simţind că tot corpul i se sfârtecă. El a rămăs întins pe podea. Ea îl loveşte fără milă cu piciorul. De mai
multe ori. El nu reacţionează...

IOANA: Na! Na! Naaaaa! Zi că nu e adevărat, zi ceva, ţipă!

Eaconştientizează pentru o secundă gestul produs. Oripilată îşi acoperă ochii. Părăseşte camera
în care el rămâne inert lângă scaun....



Scena 3

Ea e pe unde va prin baie. Încearcă să vomite. Fără succes.

IOANA:..înnebunesc….cine sunt în fond, eu,dar dar bărbatul asta….îl cunosc de o viaţă…eroare, minciună, totul e un un spanac. Doamne, dar nu pot
fi atât de proastă! Ingrozitor, ce literatură, psihologie,
barbatul pe care

l-am ingrijit cănd era bolnav…cu care eram chiar fericită…o căsnicie reuşită? O varză! nu se poate…cine sunt in afară că am de
faptul că am patruzeci şi…cearcăne, câteva fire cărunte, de
fapt poate sunt şi grasă, ce prostii, o femeie întodeauna
bine,hm…ce luptă...nu se poate…Doamne…câte degete am la mâna
asta? Chiar cinci?!? Rahat….Ioana d-Arc… balcanică
chestie…viaţa mea, destinul, robinete astea,
ingrozitor….pulsul…Vaca dracului, nu se poate!….căt de găscă
am putut fi….

El a rămas singur în cameră. Telefonul sună. El nu reacţionează.

VICTOR: Calm, calm, calm….adună-te..

Ea se priveşte în oglindă. E lividă. Incearcă să se rujeze. Nu poate. Scapă batonul.

IOANA:..Doamne…nu se poate să fie adevărat, nu se poate…nu, nu…

căt mi-a fost teamă, silă….cât am urât întodeauna minciuna, fie-ţi milă şi

dă să fie o farsă, un circ de doi bani, nu contează ce bălci….dar nimic nu poate fi mai greu, imposibil, îngrozitor ca şi acest
adevăr…mi-e frică de el, de omul ăsta, de bărbatul acesta pe
care l-am ţinut în braţe, nu ştiu cine e…poate să mă străngă
de găt…îi aud paşii sunt ca o găina, îngrozitor să nu ştiu
cât de bestie poate să fie….uite ce e frica nu secu, golanii care
te fluieră noaptea pe stradă, uite ce FRICA! EL e cel ce-mi spune
clar şi limpede ce e frica! La ţintă! Drept în oase!

Telefonul din cameră sună. Vocea soţului în repondeur este acoperită de vocea isterică a secretarei de la ziar......

SECRETARĂ (OFF): Domnu’ Victor, toată redacţia este alături de dvs. în această
maşinaţie infernalală!......

El smulge telefonul. Il aruncă intr-un colţ. Se apropie de fereastră. Afară sunt adunaţi reporteri TV, jurnalişti. Lasă jaluzele.

Televizorul reproduce imaginea de la fereastră. Roletele lăste în relanti. Stupefiat, el se descoperă la televizor. Transmisie live. Apasă
telecomanda. Un alt post reproduce aceleaşi imagine într-o
transmisie live

care
are inserată şi ora în partea stăngă.

Instinctiv îşI potriveşte ceasul.

REPORTERĂ TELE PLUS: Sântem pe strada Luminoasă, unde TELE PLUS şi-a instalat un post de transmisie în direct. Pe parcursul zilei vom avea diferite
intervenţii pentru a vă oferi o imagine cât mai completă în
această dramă care suntem siguri că polarizează atenţia opiniei
publice..

Cănd în partea superiaoară a cadrului apare figura sa zoom-ată într-un dreptunghi, furios, el inchide tv-ul....

Ea e imobilă în faţa oglinzii.

El încearcă să forţeze uşa de la baie. O imploră.

VICTOR: Ioana, ascultă-mă...M-au ameniţat că nu voi mai putea scrie....Că nu voi mai putea publica! Nimic! CA VOI FI UN NIMENI!!! Dar
nimic....Nu vroiau decăt o confirmare! Ei ştiau totul!...Puteau
afla totul...Crede-mă! Era unica modalitate în care te puteam
apăra! Să le spun doar ceea ce tu erai pregătită să te
aperi...Am încercat un joc pe sârmă… periculos…dar fără să
te trădez…tot timpul găndindu-mă la tine….

crede-mă…. încearcă….fă un efort…ştiu cât de greu îţi este….

Ea se aşează in baie pe marginea căzii privind uşa albă în spatele căreia el acum tace...Doar tăcerea...Ea privind uşa...




Scena 4

El butonează canalele de telecomandă, când ea apare în sufragerie. El incearcă sa bânguie ceva, dar ea-şi acoperă tâmplele. Pe
ecranul televizorului câteva persoane interviate îşi manifestă
simpatia faţă de soţii Petroni

INTERVIATII…”nimeni nu pune la indoială acţiunile soţilor Petroni...

Nu credem o iotă...sânt o pereche minunată....

STUDENT:…ea atât de, iar el.….nu cred! Cred că este o dezinformare!… De ce?…De fiecare dată la momentul oporun apare câte o bombă care
deturnează opinia publică.Băieţii lucrează!….

BĂTRÂN: Nu mă interesează!..Dar carnea, brânza, untul! Cine dă bani pe medicamente, pe fenofteleină! Ia laşaţi-mă în pace!.

Ioana s-a aşezat pe un scaun. El reduce volumul sonorului.

IOANA: Te-am iubit...

VICTOR: Am tot încercat să-ţi mărturisesc....

IOANA:...nici o dată nu m-am gândit....

VICTOR: devenisem un automat...ceva de la sine....înfiorător...

IOANA:…mă intreb dacă ne-a rămas ceva al nostru...

VICTOR:...am evitat...

IOANA:....oare cine suntem noi?....

VICTOR:…am tot sperat că va veni această clipă a judecăţii...

IOANA:…nu ai dreptul să spui asta...

VICTOR:...cănd voi putea să-mi mărturisesc ticăloşia….să scap de această ghiulea pe care o car după mine....

Ioana îşi lasă capul în mîini. Tace. Priveşte la televizor acoperindu-şi urechile. Pe ecran alaturi de imaginile lor din tinerete apare cea a unui tânăr.....

COMENTATOR:...la finele studiilor, proaspăt logodiţi, înaintea plecării pentru câteva luni cu o bursă in SUA,......Victor Petroni dezvăluie
într-unul din primele contacte cu ofiţerul informator
Alecu,.....intenţia unuia dintre colegii lor de grup Daniel...de a
părăsi cu această ocazie ţara....prieten apropiat al celor doi,
aceasta pierde bursa viaţa sa urmănd un destin banal de profesor
în judeţul Bihor, mult mai puţiin pentru o

speranta....doar
gelozia?.................

Victor vrea să se apropie.

IOANA: Să nu te apropii!....Mi-e silă! Intelegi? SILĂ! Da! Silăăă!!!....

Da!...... Ieşi! Du-te! Pleacă!......

El părăseşte sufrageria..

Scena 5

Salon. Ea face debusolată câţiva paşi prin cameră. TV-ul merge în continuare. Se îmbracă. Incearcă să-şi strângă diferite lucruri.

VICTOR: Incearcă să nu te pripeşti! Oricând poţi pleaca! Oricănd….dar nu o fă acum….Te implor…Intoarce pe toate feţele…totul…Eu
sunt la dispoziţia ta….voi respecta orice decizie de a ta….înţeleg
că nu poţi spune

nimic…taci…te las…dar nu pleaca acum…cum crezi…ştiu….e dureros…

lasă-ţi încă o clipă...ştiu că te dezgust….dar încearcă să amâni…vei decide tu…te las…singură….încearcă, să-ţi
găseşti calmul…

IOANA: Trebuie să-mi iau o beretă….şi un balon, poate să plouă….ceva gros…căteva helănci….agrafele….

VICTOR: Dacă pleci poţi reveni oricănd…să-ţi iei orice…

IOANA:…Nu mă întreba de adresă…

VICTOR: Poşta, repondeur, le poţi controla întodeauna…

IOANA: Am ore de la zece, seminarul de comparată, strudentele mă aşteaptă….lasă-mă

Interviuri life.

PROFESOARA: Viaţa ne oferă foarte multe surprize. Vine o clipă a adevărului cănd nu te mai poţi poţi minţii, cănd tu şi ceilalţi descoperă
că în subconştient ai încercat să eludezi!

REPORTERĂ: Credeţi, asta?

PROFESOARA: Am o viaţă intreagă in spate…

Iarăşi îşi aprinde o ţigară. Dezgustată o aruncă. Ea se apropie de fereastră şi descoperă la rându-i trupa de jurnalişti postată în faţa casei....Se plimbă prin cameră
fără să spună nimic. Singură. Baarbatul a dispărut...Ridică
telefonul. Formează un număr în spatele roletelor lăsate, dar
care mai oferă privirii câteva frânturi..

TELEFON (SECRETARA OFF) Rectoratul! va ascult...

IOANA: Petroni. Cu Virgil...

TELEFON (SECRETARA OFF) Dl rector lipseste, nu stiu unde este....

IOANA: Păi e vineri. Nu e in birou?

TELEFON (SECRETARA OFF) NU a sosit! Nci nu mi-a transmis cănd urmează să sosească...Nu stiu unde e...

IOANA: Ca să vezi.....Ea a închis receptorul.

La televizor apare într-un buletin de ştiri imaginea amfiteatrului în
care ea ar fi trebuit să înceapă de o oră un curs.

(TV) STUDENTA: Pentru mine dna Ioana Petroni rămâne zâna zăpezilor...un magistru de care nu mă voi dezice....

Studenta plânge.

REPORTERA TV: Cursurile Ioanei Petroni din această săptămână au fost anulate, iar plecarea ei la un simpăozion la Haga a devenit
încertă...

IOANA: Pauvre Delia...

Reapar imaginile cu roiul de fotoreporteri postaţi în faţa casei în aşteptarea
primelor declaraţii. TV-ul va tramsite buletine de stiri speciale cu
noutăţile zilei.

Crainic B8: Sunaţi las 6566789 şi lăsaţi întrebarea dumneavoastră despre cazul Petroni care polariazează atenţia întregii naţiuni.

Ioana repetă maşinal aceleaşi cifre la telefon. Voci surprinse de secretare care ii transfera legătura telefonică in diferite
departamente....

IOANA: Da, da, da! Sunt IOANA PETRONI! Refuz să declar ceva in legătura cu această abjecţie! Voi vorbi, da...., şI eu, şI soţul meu, cănd
voi, vom, crede de cuviinţă....Atunci când am protestat contra
regimului lui Ceauşescu nimeni nu s-a repezit în faţa
casei....Nici macar regimul lui nu

m-a făcut beţivă! Da! Da! Da! Am auzit!…Ştiu de vinul de coacăze...Aşa că îmi voi permite, da ne vom...şi eu şi sotul
meu să declarăm ceva când vom crede de cuvinţă...Clar?!?

Lasă receptorul jos. Se apropie de ferestră. Clipe lungi fără sfărşit....

IOANA :….atăta linişte incăt parcă aud tranvaiele ce trec podul din spatele parcului...şi săngele din braţe care parcă îmi
îngheaţă...cum mă furnică pielea...şi robinetul din
bucătărie....congelatorul care tot spun de ani că-l voi
schimba...toate amintirile mi se par limpezi ca şi cristalul…şi
totuşi incapabilă să trag o concluzie…

De celealtă parte a străzii un bărbat, mai în vărstă este oprit de poliţistii, care reţin repoterii, atunci cănd vor să se apropie de casă; pentru o clipă Ioana a deschis
uşa balconului, dar se retrage instinctiv cu borcanul de apă cu
care udă florile, iat tv-ul îl prezintă pe bărbat:

%

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor