Femeia arteziană

[Carmen Tania Grigore]

Între noi- respirația

unei femei arteziene

din care țâșnesc umbre

inadaptabile trucajului,

cum aș putea descifra oare

succesiunea emoțiilor?

Anticipez un jet de candoare

proiectat cu viteza iubirii

și mă gândesc la îngerii

distilați în miresme antistress,

mă gândesc la cerul

coborât până

atinge glezna fecioarelor

și îți spun că

trebuie să fie o eroare de nume,

nu sunt eu cea conservată

în această noapte ,

eu încă simt

cum mă topesc a iertare,

carnea îmi cade lin

în singurătate

evitând preludii inutile

și dovedind un adevărat tropism

pentru respirația ta cosmică,

deși tu mă privești

tot mai sideral

din aripa unei cruci virtuale,

între noi apare o necunoscută,

o femeie arteziană

din care țâșnesc umbre...

[Ioan Barb]

M-am oprit la acest popas să mă atingă şi pe mine un strop de lumină din cascadă. Poate vor strălucii mai tare cuvintele, umbrele... Ioan.