fata albastră, cu chip de stea,
se plimbă prin mine, cum te-ai plimba
prin roşul unui munte zăpăcit
de căprioare sângerânde,
fără să îi pese că tocurile ei forează adânc
în lacurile sărate ale inimii mele.

fata albastră se zbenguie, dansând în mine
cum dansează caii sălbatici în pulsul unei hoarde,
bătând cu copita, izbind, muşcând, zdrelind
pereţii subţiri
cu unghiile ei de vultur gata de ospăţ.

aleargă în mine,
rascoliind sângele,
arterele,
vertebra îndoită în formă de U.
un U ca un vulcan de spume fierte în mare
de demoni furiosi.

apoi,
târziu,
înainte de zori,
când primii cocoşi ai lunii se abat de la tăcere,
rupând timpanul liniştii,
fata albastră, cu chip de femeie, iese din mine
spre a-şi dormi ziua în palatul de cer
întins peste pământ.

va veni diseară, diseară va veni din nou
fata albastră, cu chip de stea,
să fie femeie în sufletul meu.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor