FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (VI). Maria Tănase, "bocitoarea profesionistă"

[Miron Manega]

 

La cât de expansivă şi de curioasă (chiar pofticioasă) era Maria Tănase în relaţiile cu bărbaţii, era fatal ca, întâlnindu-l pe Constantin Brâncuşi, aceasta să provoace o relaţie cu el. Mai ales că marea noastră cântăreaţă era fascinată de celebritatea conaţionalului ei înainte de a-l cunoaşte în carne şi oase. Iar de cunoscut l-a cunoscut în 1938, la o mare expoziţie din Paris, organizată de Dimitrie Gusti.

 

Pasiunea lor a fost ca un arc electric. S-a declanşat fulgerător, ca şi iubirea dintre Salvador Dali şi Gala Diaconov, soţia lui Paul Eluard, de care pictorul a despărţit-o pentru a o lua el de nevastă. Gala i-a devenit acestuia muză inspiratoare pentru tot restul vieţii...

 

Cu Brâncuşi şi Maria Tănase lucrurile n-au avut aceeaşi finalitate. Erau multe lucruri care-i uneau, dar şi mai multe care-i despărţeau. În primul rând vârsta: ea avea 25 de ani, el avea 62. El era îngrozitor de posesiv, ea era structural liberă. Ca şi Brâncuşi, de altfel, pe care nu reuşise nicio femeie să şi-l adjudece. „Maria Tănase avea un tată cobiliţar oltean, născut în satul Bucovăţ de lângă Craiova - povesteşte Petre Pandrea în lucrarea „Brâncuşi, amintiri şi exegeze“. El s-a aşezat ca horticultor la marginea Capitalei, ajungând la oarecare avere, care a îngăduit să-i dea fiicei sale zvăpăiate o îngrijită educaţie şcolară, inclusiv limba franceză, pe care o vorbea excelent... Maria ştia de frica lui Moş Tănase până la moartea lui, o frică amestecată cu iubire şi veneraţie. A fost singurul bărbat de care i-a fost teamă şi pe care l-a iubit cu stimă. De ceilalţi nu i-a fost nici frică, n-a avut nici stimă şi nici nu i-a prea iubit, cu excepţia lui Brâncuşi, de care s-a îndrăgostit cu patimă“.

 

Originea oltenească era, aşadar, unul dintre lucrurile care i-a unit. Erau din acelaşi aluat sau, mai bine zis, din aceeaşi piatră. Probabil de aceea a fost o dragoste cu scântei. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”. Aşa îi zicea Brâncuşi, la început. Iar după un an, când relaţia lor era pe ducă, tot el o făcea „bocitoare”. În primăvara lui 1939 au fost împreună la New York, la o mare expoziţie internaţională la World Fair. Maria Tănase a avut atunci un succes fulminant, mai aleas după ce i-a cântat lui Franklin Roosvelt, preşedintele de atunci al SUA, piesa „Ţine, Leano, curu’ zvelt!” (sau „Ţine, Leano, cu Roosvelt!”, depinde ân ce „cheie” vrei să citeşti).

 

În acelaşi an, Maria şi „neica Costache” s-au despărţit. Cu toată dragostea pe care i-o purta, Maria Tănase nu a mai putut suporta ironiile iubitului ei şi l-a părăsit. „Neica Costache afirma, în final, obosit, că nu-i place cântecul Mariei Tănase, care nu cântă, ci doar boceşte («Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare!»)... Voia s-o scoată din cadrul şansonetelor naţionale. O numea o Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori. «Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din Bucureşti» - povesteşte Petre Pandrea în lucrarea sa. Zvăpăiata cântăreaţă l-a iubit însă pe Brâncuşi toată viaţa. Şi continuă Petre Pandrea: „Maria Tănase l-a plâns cu lacrimi fierbinţi şi în bocete adevărate. După câteva luni de durere s-a dus la arhitectul Octav Doicescu şi l-a implorat să-i facă planurile pentru o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu. Dorea să se aşeze acolo pentru ultimii ani ai vieţii sale agitate şi să crească generaţii noi de cântăreţe, de fetiţe aduse de pe plaiurile provinciei natale, la început“.

VA URMA

 

Citeşte şi:

FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (V). Cella Delavrancea

FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (IV). Peggy Guggenheim, "amanta moderniştilor"

FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (III). Nancy Cunnard şi Vera Moore

FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (II). Nume de cod "Morice"

FEMEILE DIN VIAŢA LUI BRÂNCUŞI (I) "Materialul didactic"

 

Sursă: certitudinea.ro

 

[Sânziana Batişte]

Urmăresc cu plăcere toate episoadele! Felicitări!

[Virginia Stanciu]

   Multumiri domnule  Miron  pentru pagina de perle  din   adresa  de mai jos .  Am retinut  una  , din  atâtea  :

     ,,   Nu  vom fi  niciodata   destul de recunoscatori  fata  de  pamântul  care  ne-a  dat  totul  '' 

[Virginia Stanciu]

Am   gasit undeva ,  aceste  rânduri  :  

   ,,   Toate  femeile  care au  trecut  prin  viata  lui  ( si-au  fost  destule  ) ,  l-au  iubit  fara  sa-l revendice ,  s-au  lasat admirate  si  sculptate  , fara  sa-i  tulbure  linistea  creatoare ''   .

[Miron Manega]

http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/vi...

[Serban Ecaterina]

Cu toții suntem triburari iubirii, prin dualitatea noastră- materie și spirit-.Însă ce a lăsat Brâncuși indiferent câte femei au fost -în viața lui sentimentală --sunt  convinsă  cercetând elemente despre un suflet ce a putut crea atâtea opere nemuritoare, că toate au fost la un moment dat muze ptr el.Câtă încărcătură au cuvintele lui:”Eu nu creez păsări ci zboruri!”

[Miron Manega]

Ştiu şi eu dacă s-o fi referit la vreo femeie? Poate că aici doar a preluat unul dintre preceptele greceşti. Ca şi Toma D'Aquino când a spus că "Frumosul este splendoarea Adevărului"...

[Virginia Stanciu]

Am lecturat  cu  mare placere si  aceasta  pentru  care  va  multumim   si ........mai  vrem .

Legat  de  dilema  domnului Emil  Dumitru  ,  as  îndrazni  sa  banuiesc  ca   marele  Brâncusi  s-a  gândit  la  Verra........cu  care a  avut   un  baiat  si  pe care  nu l-a  recunoscut  niciodata ;  Verra  nu  s-a  suparat  pentru  aceasta  ,  de  teama  sa  nu-i  tulbure  inspiratia  .

 

[Emil Dumitru]

Domnule Miron Manega, am citit cu drag tot ce-aţi postat până acum, despre Brâncuşi şi femeile din viaţa lui. Mă întreb acum, după ce-am citit ultima postare, oare la care dintre femei, s-a gândit marele titan Brâncuşi, când a spus:

,,Trupul omenesc este frumos în măsura în care oglindeşte sufletul ''.

Citat din cartea ,,Brâncuşi'', de Ion Pogorilovschi.