De ce-ai înlănțuit, tot zile,

Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,

Pierdut să te privească în tihnă

La nesfârșit, Evă, Dalile...

 

De ce te îmbraci mereu în floare,

Făcând Pământ șip de parfumuri,

Urnind mulțimi, alai pe drumuri,

De te-or găsi izvor, licoare.

 

De ce nici mintea nu secretă

Din tot Pământul alte forme,

Să unduie visări enorme

De suavu-ți gât, fin, de egretă.

 

De ce nu-i oare în Univers

Un alt Pământ cu atât frumos,

Să învețe scribi ce-i ”drăgăstos”...

Neant, nu știe liric, vers?

 

De ce idilele fac mame

Și întreg Pământul e-o idilă

Din fete, fiecare o filă

De dragoste, cu suflet rame?

 

De ce doar tu așterni alee

Pământ de noi, să o parcurgă...

De ce doar tu ești demiurgă

De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!

14.07.2014

 

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor