Tristetea...un cuvant ce-ti ravaseste sufletul. Un cuvant care iti aduce in minte doar ganduri negre si-ti face fata sa planga.

    Dar, oare daca nu ar mai fi "tristetea", noi am mai fi fericiti? Oare am mai putea zambi cu adevarat? Am mai putea simti in noi acea lumina capabila sa strapunga orice intuneric? Eu consider ca nu...

    Nimic nu se compara cu emotia pe care o ai atunci cand ai depasit un obstacol. Cand ti-a fost greu si ai izbutit prin munca si sudoare.

   Cand iubesti si esti ranit, esti trist...Dar cand gasesti iubirea cea adevarata, parca nimic din ce a fost nu mai conteaza si esti cu adevarat fericit. Iar datorita ranilor vechi, vei putea sa pui pret pe ce ai acum.

   Fara tristete, nu am putea sa evaluam cu adevarat viata. Nu am putea pune pret pe anumite lucruri importante noua.  

   Fericirea si tristetea sunt doua lucruri total opuse dar vitale. Una fara cealalta nu ar putea sa existe. Pentru fiecare moment trist al vietii noastre, pentru fiecare moment de singuratate, ar trebui sa incercam sa zambim. Asta ne invata viata. Orice se intampla, se intampla cu un scop. Sunt lectii pe care toti le invatam si trebuie sa le apreciem si sa le intelegem.

    Universul in care traim este in armonie...trebuie si noi sa fim in armonie cu el. Sa traim fiecare moment, sa ne bucuram de cele minunate, dar si de cele mai putin bune. Sa zambim cat mai des si sa nu uitam cine suntem.

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor