într-o zi

ca un copil neastâmpărat

degetul mare

va îndrăzni să deschidă cartea

și să umble gol printre litere

de unde să știe el

că aceea e clipa în care

țărmul se desprinde de viață

lăsând în urmă

valuri și ciorne lungi de sare

 

e liniște în brutărie

fetița cu crocodil

sare coarda între două felii de pâine

să mai numărăm o dată

și încă o dată

până iese cu soț

voi știți bine că mama

nu ar mai putea trăi

întoarcerea lui cain de pe câmp

fără abel

Vizualizări: 299

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Decembrie 16, 2011 la 9:00pm

”degetul mare va îndrăzni să deschidă cartea și să umble gol printre litere”.O imagine inedită a poetului în căutări abisale...Se pare că actul de deschidere a cărții s-a petrecut Oxana, continuă!

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Decembrie 16, 2011 la 1:18pm

mulţumesc silviu.

"mama

nu ar mai putea trăi

întoarcerea lui cain de pe câmp

fără abel"

enunţul acesta are o forţă extraordinară"

Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Decembrie 16, 2011 la 12:49pm

e bine ca ai postat-o si aici. e un poem foarte bun cum ti-a mai zis!

Comentariu publicat de oxana silviu pe Decembrie 16, 2011 la 12:22pm

Darie Lazarescu, mare multamire! poi unde sa fiu... acolo unde-oi fi si de-acuma inainte...:) Parcă poezia trebuie scrisă în liniște, chiar dacă se întâmplă să facă gălăgie după aceea.  vă mulțumesc pentru toate aprecierile, scrise la toate textele mele de pe reteaualiterara! Ați avut răbdare să citiți tot și să scrieți și de bine în dreptul fiecăruia și pentru asta recunoștința nu încape în vorbe! unor astfel de oameni, cred eu, li se poate mulțumi doar scriind BINE! sper să reușesc!  multam inca o data pentru tot!

mircea draganescu, cu mare drag in oaza, de cate ori aveti ocazia!

Floare Petrov, Oxana e muza care ma inspira si sufletul care mă convinge să le pun pe toate pe hartie! multumesc pentru popas in dimensiunea asta a timpului, in care parca e din ce in ce mai putina lume...

Mariana si Marius, multam ca ati ales sa va placa! 

Sânziana Batiște, Cerul e al celor inocenți! Și asta nu am spus-o eu:) Mulțumesc de cele scrise!

Mircea Munteanu, am încercat să îl scriu pe nerăsuflate, bine gândindu-l în același timp!:) mulțam!

RMS - cuvintele tale înseamnă mult pentru mine! te „invit” să crezi că se mai poate întâmpla ca Abel să se întoarcă acasă ținând de mână un Cain înlăcrimat. Istoria nu s-a terminat acolo... Istoria acolo a început! suntem lăsați aici ca să îndreptăm câte ceva... Cu mare drag, Silviu Dachin!

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Decembrie 16, 2011 la 11:07am

remarc simetria construcţiei poemului. două strofe, 20 de versuri, aproape în oglindă dispuse(într-o zi... fără abel).

prima strofă o văd ca pe o moarte a copilăriei, o izgonire din raiul inocenţei,iar pe a doua o izgonire din raiul dragostei prin pierderea fiinţei iubite, oricum i-am spune Doamnei Cucoasa (distractiv nume, nu?)

ar mai fi de vorbit şi despre imposibilitatea supravieţuirii celui rămas în urmă. de aceea, cu toţii am prefera să plecăm în perechi.

un text foarte bun(ca şi toate celelalte postate de tine pe reţea)

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Decembrie 16, 2011 la 1:02am

Viaţă şi literatură... Odată cu deschiderea Cărţii,

"țărmul se desprinde de viață

lăsând în urmă

valuri și ciorne lungi de sare..."

"Fetiţa cu crocodil" încercând, în navitatea ei, să conjure timpul, să îmblânzească lumea, mă duce cu gândul la Poezie. ..

Mă bucur să întîlnesc din nou un poet sigur pe sine şi pe "uneltele" sale.

Comentariu publicat de Marius Cioarec pe Decembrie 16, 2011 la 12:30am

Mi-a placut foarte mult! Felicitari!

Comentariu publicat de Mariana Vârtosu pe Decembrie 15, 2011 la 11:48pm

O superbie poetica.Ai imagini tulburatoare. Imi place, gindesti poetic.Felicitari.

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Decembrie 15, 2011 la 10:35pm

Oxana, pentru ca nu poti auzi cum te aplaud imaginindu-mi ca  straluceste chipul tau in timp ce iti reciti poemul, voi scrie simplu felicitari- omagiul sonor il vei primi cu siguranta cind vei publica astfel de bijuterii literare din sufletul tau.  frumusetea acestui poem consta in referintele simbolurilor intre primordial si neodernitate ai reusit perfect sa comprimi  formidabil  timpul cuvintului esentele materialismului durerea existentiala intro opera fericita.

 draga Oxana, exprim toata pretuirea mea pentru minunatul talent care te locuieste si te spiritualizeaza sclipitor.

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Decembrie 15, 2011 la 8:11pm

...între cain și abel o oază de liniște și frumusete. Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor