poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
îmbrăţişaţi semănăm cu un androgin
când pleci vânez semnele îmbătrânirii
rândurile devin riduri
încerc să mă dezic de viitor
îmi cos degrabă hainele direct pe corp să pot încăpea
mi-e ruşine nu pentru goliciunea corpului
ci pentru cuvintele trezite din somn
ai lăsat palmele în ciment ca o promisiune inutilă
a întoarcerii
fotografiile au extras aproape tot din tine
tăcerea devine sărut
noaptea este o seringă în care stă ascuns veninul incolor al zilei
ieşim la plimbare printre gunoaie
visele nu pot fi reciclate
se dezintegrează greu
sunt radioactive
se înjumătăţesc numai între două vieţi
culorile sunt doar muniţie de paintball
rătăcim pe caroiajul străzilor
e un joc de şah care începe doar cu noi
din ochii noştri încep turnurile care pâlpâie
şi nebunii de la intersecţii
caii-putere nechează pe roşu prinşi în zăbalele întunericului
paradisul s-a mutat în mall
3D-ul a început
te ţin strâns
şi mă gândesc dacă nu cumva suntem
un lapsus al lui dumnezeu
Adaugă un comentariu
Irina, un cititor avizat și consecvent ca tine mă face să fiu atent la ce și cum scriu. Sper să reușesc să-ți captez în continuare atenția prin creațiile mele și te rog să fii în aceeași măsură de critică atunci când ceva nu-ți va fi pe plac.
Cu drag
Am citit un superb poem prin forta imaginilor create in care regasim instantanee-cadru prin "cuvintele trezite din somn". Felicitari! Astept cu nerabdarea cititorului fidel sa-ti citesc urmatorul poem.
Livia, ceea ce ai spus vine cu adevărat dinlăuntrul tău. Poate că există un fel de adn sufletesc şi spiritual pe care îl recunoaştem, îl regăsim la alţii instantaneu, fără metodă sau argumente.
Cu recunoştinţă pentru sinceritate! Pe curând.
Laurenţiu, poemul d-voastră arată faptul că mitul androginului nu şi-a epuizat valenţele ...
În dezicerea de viitor văd tentativa de ieşire din timp, într-un prezent perpetuu, paradisiac, în care " mi-e ruşine nu de goliciunea corpului / ci pentru cuvintele trezite din somn". Este un prezent smuls din cotidianul adeseori sordid şi menţinut într-o zonă de senină puritate, prin puterea visului: "visele nu pot fi reciclate / se dezintegrează greu / sunt radioactive / se înjumătăţesc numai între două vieţi".
Mitul pare a fi interpretat aici în sensul autorevelării creatorului (poetului) ca fiinţă androgină; o experienţă hermeneutică şi o renaştere în spirit.
Sunteţi un specialist în finaluri originale. Acesta este unul dintre cele care-mi plac în mod deosebit, pentru zâmbetul din el: l-aţi dus pe androgin la mall, la un 3D :)
Domnule Geo, acest lapsus semnifică poate diferenţa intre intenţia si rezultatul obţinut de creator. Culorile de care aţi pomenit sunt, cred, în fiecare din noi şi lumea abia aşteaptă să fie inundată de ele.
Marian Sabo, aşa este, poetul, vrem nu vrem, creează universuri mai mult sau mai puţin efemere sau credibile.
Vasilica Ilie, mulţumesc mult pentru sublinieri.
Mie mi-a placut poemul. De ce? Pentru ca in lumea asta mizera in care traim, mai exista si sentimente pure si tu ai reusit sa le redai ca pe ceva uitate de Dumnezeu :
"paradisul s-a mutat în mall
3D-ul a început
te ţin strâns
şi mă gândesc dacă nu cumva suntem
un lapsus al lui dumnezeu"
Felicitari!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria