îmbrăţişaţi semănăm cu un androgin
când pleci vânez semnele îmbătrânirii
rândurile devin riduri
încerc să mă dezic de viitor
îmi cos degrabă hainele direct pe corp să pot încăpea
mi-e ruşine nu pentru goliciunea corpului
ci pentru cuvintele trezite din somn

ai lăsat palmele în ciment ca o promisiune inutilă
a întoarcerii
fotografiile au extras aproape tot din tine
tăcerea devine sărut

noaptea este o seringă în care stă ascuns veninul incolor al zilei
ieşim la plimbare printre gunoaie
visele nu pot fi reciclate
se dezintegrează greu
sunt radioactive
se înjumătăţesc numai între două vieţi
culorile sunt doar muniţie de paintball

rătăcim pe caroiajul străzilor
e un joc de şah care începe doar cu noi
din ochii noştri încep turnurile care pâlpâie
şi nebunii de la intersecţii
caii-putere nechează pe roşu prinşi în zăbalele întunericului

paradisul s-a mutat în mall
3D-ul a început
te ţin strâns
şi mă gândesc dacă nu cumva suntem
un lapsus al lui dumnezeu

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 9, 2011 la 8:02pm

Irina, un cititor avizat și consecvent ca tine mă face să fiu atent la ce și cum scriu. Sper să reușesc să-ți captez în continuare atenția prin creațiile mele și te rog să fii în aceeași măsură de critică atunci când ceva nu-ți va fi pe plac.

 

Cu drag

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 9, 2011 la 4:45pm

Am citit un superb poem prin forta imaginilor create in care regasim instantanee-cadru prin "cuvintele trezite din somn". Felicitari! Astept cu nerabdarea cititorului fidel sa-ti citesc urmatorul poem.

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 6, 2011 la 11:54pm

Livia, ceea ce ai spus vine cu adevărat dinlăuntrul tău. Poate că există un fel de adn sufletesc şi spiritual pe care îl recunoaştem, îl regăsim la alţii instantaneu, fără metodă sau argumente.

Cu recunoştinţă pentru sinceritate! Pe curând.

Comentariu publicat de Livia Anda Buşu pe Martie 6, 2011 la 10:20pm
Adică, nu pot să zic, decât, că, doar (!)...de-abia, iarăşi, m-am regăsit. În versurile altcuiva.
Comentariu publicat de Livia Anda Buşu pe Martie 6, 2011 la 10:14pm
Mie, doar, mi-a plăcut. "Nu poţi explica o linie. Nici cartofii prăjiţi...E foarte greu să desenezi o linie."  Zicea, cică, Picasso. Păi, dacă el zicea, eu nu pot decât să zic decât că m-am regăsit, aproape, în fiecare vers. Şi-atât. Poate, nu un "lapsus al lui dumnezeu", poate că, un vis, sau, poate, doar un joc. Felicitari sau mulţumesc! E cam acelaşi lucru.
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 6, 2011 la 6:20pm
Vă mulţumesc, pentru dezghiocare, doamnă Sânziana. Poemul acesta a chemat un altul, la care lucrez chiar acum...
Cu preţuire
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Martie 6, 2011 la 12:34pm

Laurenţiu, poemul d-voastră arată faptul că mitul androginului nu şi-a epuizat valenţele ...

În dezicerea de viitor văd tentativa de ieşire din timp, într-un prezent perpetuu, paradisiac, în care " mi-e ruşine nu de goliciunea corpului / ci pentru cuvintele trezite din somn". Este un prezent smuls din cotidianul adeseori sordid şi menţinut într-o zonă de senină puritate, prin puterea visului: "visele nu pot fi reciclate / se dezintegrează greu / sunt radioactive / se înjumătăţesc numai între două vieţi".

Mitul pare a fi interpretat aici în sensul autorevelării creatorului (poetului) ca fiinţă androgină; o experienţă hermeneutică şi o renaştere în spirit.

Sunteţi un specialist în finaluri originale. Acesta este unul dintre cele care-mi plac în mod deosebit, pentru zâmbetul din el: l-aţi dus pe androgin la mall, la un 3D :)

 

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 5, 2011 la 4:41pm
Doamnă Adriana Rodica Barna, aţi făcut o scurtă dar admirabilă analiză a poemului. Şi totuşi, tristeţea asta din final are o urmă de zâmbet. Nu credeţi?
Cu stimă
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Martie 5, 2011 la 4:23pm

Domnule Geo, acest lapsus semnifică poate diferenţa intre intenţia si rezultatul obţinut de creator. Culorile de care aţi pomenit sunt, cred, în fiecare din noi şi lumea abia aşteaptă să fie inundată de ele.

 

Marian Sabo, aşa este, poetul, vrem nu vrem, creează universuri mai mult sau mai puţin efemere sau credibile.

 

Vasilica Ilie, mulţumesc mult pentru sublinieri.

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 5, 2011 la 12:58pm

Mie mi-a placut poemul. De ce? Pentru ca in lumea asta mizera in care traim, mai exista si sentimente pure si tu ai reusit sa le redai ca pe ceva uitate de Dumnezeu :

 

"paradisul s-a mutat în mall
3D-ul a început
te ţin strâns
şi mă gândesc dacă nu cumva suntem
un lapsus al lui dumnezeu"

Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor